De dincolo venit din gânduri înserate

Călătorul a căzut în memoria deşertului
şi-n focuri casnice de şemineu celest

Cuvintele i-au amorţit mirarea drumului
iar talpa speranţei e izvor de verbe
şi întrebările zbuciumate poteci râului

Călătorul a ostenit căutarea apei vii
şi Fata Morgana i s-a dăruit nopţii
cu pocale licori sau ţâţe plesnite de lapte

Drumeţul a îngenunchiat gheaţa nisipului
Vorbele lui sunt firave amintiri de iarbă
Stele prinse-n ierbarul senin de Lactee

Pelerinul a obosit să adulmece marea ieşire
cu valuri spumate de puncte, virgule şi paranteze
Faţa sa o găsesc ciobanii în trunchiuri retezate
cu ochii Lui mari de Călător cât luna plină

Ionuţ Ţene