Prin vara anului 2012 auzisem că un grup de bloggeri clujeni şi sălăjeni, actori şi amatori, au demarat un proiect independent de film. Atât auzisem. Nu ştiam despre ce era vorba, iar titlul filmului mi-a stârnit şi mai mult curiozitatea.
A trecut vremea. Apoi în progmanul Festivalului Internaţional de Film Transilvania 2014, am văzut că este programată o proiecţie cu intrare liberă a filmului “Usturoi”. “Super, clar trebuie să-l văd” mi-am spus atunci. În seara stabilită pentru premieră am ajuns la locaţie. Lume multă, decid să nu mai stau pentru că nu mai erau locuri oricum, iar de unde eram eu nu se vedea ecranul de proiecţie în întregime.
Nu am fost surprinsă ca după câteva luni să văd în programul Festivalului International de Film “Comedy Cluj” o Proiecţie specială a filmului, în prezenţa echipei: regizor, producător, actori. Am vrut să mă asigur că de această dată reuşesc să văd filmul, aşa că mi-am cumpărat bilet cu o săptămână înainte.
Entuziasmată, aseară m-am îndreptat spre Cinema Florin Piersic cu mai bine de o oră înainte de începerea filmului. Deja începuse să se adune lume: prieteni, cunoştinţe, amici de-ai echipei, jurnalişti, public dornic să vadă filmul. Salutări, interviuri, strâns de mâini, pupături, acesta era tabloul cu o oră înainte de începerea proiecţiei. Apoi, pe măsură ce lumea a început să se adune, holul cinematografului a început să devină neîncăpător, forfota s-a amplificat, atmosfera s-a încălzit, a crescut şi starea de nervozitate pentru că era deja ora 2030, ora la care trebuia să înceapă filmul şi încă nu se intrase în sală. Mă rog, nu intraseră în sală mulţi din cei care îşi cumpăraseră bilete şi aşteptau nerăbdători în holul cinematografului. Au fost şi privilegiaţi, cunoscuţi ai plasatoarelor sau ai staffului filmului care au ocupat aproape jumătate din sală intrând pe uşile laterale în timp ce plătitorii de bilete aşteptau în faţa uşii, chipurile pentru că se făcea curăţenie în sală după publicul care vizionase filmul anterior.
Am ajuns şi la momentul deschiderii uşilor, mi s-a confirmat existenţa în sală a unui public numeros, publicul privilegiat. Un prieten care reuşise să intre cu primul val de plătitori de bilet îmi reţinuse şi mie un loc. M-am bucurat că astfel aveam asigurat locul (strategic amplasat la marginea rândului, dacă eram nevoită să ies din sală în timpul filmului fără să deranjez pe nimeni). Dar surpriză, locurile pe scaune s-au ocupat foarte repede şi încă lumea mai intra. M-am întrebat unde vor încăpea atâţia, unde vor sta şi apoi, brusc, nu mai eram pe scaunul din marginea rândului: s-au adus lângă mine scaune de plastic, scaunele de la barul din holul cinematografului. Mi-a venit în minte un scenariu sumbru, că tot eram la film: o sală plină ochi, peste capacitatea la care a fost proiectată, uşi închise, căile de evacuare în caz de urgenţă aglomerate de public… Apoi se aude o voce care face un apel la microfon că cică dacă mai sunt locuri libere să se aşeze toată lumea. Mi s-a părut o nesimţire pentru că locuri libere nu mai erau de ceva vreme. Apoi în zona mea se povestea că aceia care au primit invitaţii pentru 2 persoane au intrat şi câte trei-patru. Cu câteva zile înainte, se anunţase că nu mai sunt bilete, iar pe diverse bloguri se puneau la bătaie invitaţii gratuite pentru cei care participau la anumite concursuri. Nu am nicio problemă că s-a intrat cu invitaţii, foarte bine. Dar atunci dragi producători de filme independente şi nu numai, nu vă mai plângeţi că nu plăteşte lumea să vă vadă filmele, că nu vă “scoateţi” banii investiţi pentru că nu se vând biletele, pentru ca şi atunci când este sold out la proiecţia unui film de fapt nu vă interesează publicul plătitor ci doar cel invitat.
Nu începuse filmul, iar în sală deja se simţea lipsa de aer. Am ieşit, am plecat. La caserie voluntara de acolo vorbea cu unul din reprezentanţii staffului Comedy Cluj şi îi spunea că destul de mulţi au fost nemulţumiţi şi şi-au cerut banii înapoi. Eu am preferat să îmi schimb biletul pentru următoarea proiecţie a filmului care va avea loc sâmbătă.
În speranţa că organizatorii vor învăţa ceva din ce s-a întâmplat aseară la Cinema Florin Piersic şi chiar voi putea viziona filmul în condiţii normale, voi reveni sâmbătă cu impresii despre “Usturoi”.
Alina Maria Iuga
