Mă aşteptam ca paramilitarii proruşi din Republica Populară Doneţk să-i cheme la luptă pentru Ortodoxie pe naţionaliştii români. Deja în Donbas, de circa un an de zile luptă voluntari francezi, nemţi, unguri şi, mai ales, sârbi. Nu trebuie să uităm cum astă vară Aleksandr Zaharcenko, premierul RPD, a declarat că doi români luptă alături de fraţii lor ruşi ortodocşi împotriva regimului pro-occidental şi ateu de la Kiev. Scrisoarea naţionaliştilor din Donbas către patrioţii români are o valoare istorică prin rememorarea trecutului de jertfă pentru o Europă creştină a martirilor legionari Moţa şi Marin căzuţi în lupta împotriva bolşevismului şi anarhismului la Majadahonda, în ianuarie 1937. Este evident că la Doneţk şi Slaviannk s-a creat o armată inter-naţionalistă ce luptă pentru tradiţia unei Europe creştine şi împotriva ateismului, globalismului, propagandei gay şi islamismului. “Începeţi propaganda în România şi Republica Moldova pentru recunoaşterea independenţei Transnistriei, Găgăuziei, dar şi a republicilor Doneţsk şi Lugansk. Aveţi în minte faptul că Republica Moldova s-ar putea foarte uşor uni cu România, fără Transnistria şi Găgăuzia. Astfel am putea rezolva pe cale amiabilă o problemă teritorială. Legionarii români Ion Moţa şi Vasile Marin s-au jertfit pentru un ideal pe pământ spaniol, dar au devenit eroi şi în România!La fel astăzi, sub steagul Republicii Populare Doneţsk, care îl are înfăţişat pe Arhanghelul Mihail, s-au raliat voluntari naţionalişti nu numai din Rusia, ci şi din Ungaria, Serbia, Polonia, Spania, Franţa şi alte state. Veniţi în rândurile noastre pentru a lupta pentru un crez comun şi pentru interesul României. Noii legionari ar putea astfel să câştige experienţă de luptă.” Scrisoarea e semnată nefericit de naţionaliştii proruşi: “Mişcarea Imperială Rusă”, care are conotaţii mentale negative în conştiinţa popoarelor din ţările vecine Rusiei: Polonia, Ţările Baltice şi România. Cred că această scrisoare a proruşilor din Donbas nu va avea reverberaţii semnificative în conştiinţele naţionaliştilor români din mai multe motive. În România există o puternică fobie faţă de Rusia imperială şi memoria ocupaţiei sovietice e încă vie, cu tot cortegiul de crime, lagăre, privaţiuni şi umilinţe. Deşi bolşevismul a fost un fenomen european anti-creştin, multinaţional, de care şi Rusia creştină a suferit din plin, multe popoare văd principalul vinovat în poporul rus. Şi poporul rus în fiinţa sa a fost victimă a comunismului ateu ca şi celelalte popoare din Europa de est. Numeroşi români se tem că sub masca propagandei “frăţiei ortodoxe” să nu se ascundă vechi vise imperiale de cotropire ale Rusiei. Sigur mulţi români sunt nemulţumiţi de globalizare, ateism, propaganda gay, exploatarea economică a multinaţionalelor, dar nu îndeajuns ca să răspundă semnificativ la solicitările unei internaţionale ortodoxe anti-globalizare şi anti-atee, sub bagheta Moscovei. Situaţia e diferită faţă de anul 1999 când naţionaliştii sârbi au cerut sprijinul voluntarilor români în lupta împotriva islamiştilor din Kosovo, musulmani radicali ajutaţi generos de SUA şi NATO. Românii au suferit din greu alături de vecinii şi fraţii ortodocşi sârbi, când Belgradul a fost bombardat de americani. Celebrul paramilitar Arkan, supranumit şi Tigru din Bosnia, a solicitat sprijinul fraţilor ortodocşi români să Ii se alăture pentru salvarea Europei creştine în faţa invaziei islamiste în Kosovo, sub masca democraţiei americane. Puţină lume ştie că atunci şapte tineri din Cluj-Napoca (şapte fiind cifră magică) organizaţi în Grupa “Vulturii Sarmisegetuzei” au dorit să meargă să lupte în Kosovo cu kalaşnicovul într-o mână şi cu crucea ortodoxă în alta, pe Câmpia Mierlei pentru stoparea ofensivei islamiste, care azi s-a transformat în redutabilul Stat Islamic a cărei conducere militară e formată din musulmani kosovari. Intuiţia tinerilor clujeni, din martie 1999 că în Kosovo se duce o luptă între civilizaţii a fost profetică. Plecarea Grupei de patrioţi români în Kosovo a fost demantelată de Serviciul de Informaţii al Armatei Române, iar liderul “Vulturilor” anchetat de ofiţerii superiori, la ordinele MAN care executa cu obedienţă toate ordinele venite din SUA pentru pregătirea integrării României în NATO. Consulatul sârb de la Timişoara le-a mulţumit public “Vulturilor” români pentru sprijinul oferit poporului vecin. Abia peste 10 ani când Kosovo şi-a proclamat independenţa doi dintre “Vulturi” au ajuns în Kosovo şi s-au întâlnit cu voluntarii paramilitari sârbi, care i-au primit cu prietenie şi recunoştinţă. Românii s-au rugat cu lacrimi în ochi la zidurile ruinate şi fumegânde ale lăcaşurilor ortodoxe incendiate şi dărâmate de islamiştii albanezi. Era prea târziu: sârbii pierduseră războiul în Kosovo.

Acum situaţia e total alta, ruşii nu sunt sârbi, un popor vecin cu care nu am avut războaie. Încă teama de imperialismul rus există în mentalul colectiv românesc. Neîncrederea românilor e mare faţă de promisiunile de unire cu Bucovina şi Moldova. Să nu fie “cadouri de la greci”? Naţionaliştii ruşi cu toată propaganda frăţească, ortodoxă, nu au reuşit să înmoaie inima patrioţilor români, care încă văd în Rusia moştenirea URSS, deşi lucrurile sunt mai complicate azi. Ruşii consideră că s-au eliberat de comunism şi că ei au fost o victimă a experimentului bolşevic impus de alţii. Rusia trebuie să facă numeroase gesturi politice: retrocedarea tezaurului, scuze publice pentru crimele din anii 50, denunţarea publică a Pactului Ribbentrop – Molotov, deci unirea Basarabiei cu România. Doar atunci “frăţia ortodoxă” poate deveni un liant religios al prieteniei între popoarele român şi rus într-o Europă creştină unită.

Ionuţ Ţene