Distribuie articolul

Istoricul Andrei Muraru, iniţiatorul legislaţiei antilegionare, a declarat ca românii nu au o cultura a ceremoniei, a impartasirii bucuriei si emotiei de 1 Decembrie, iar lipsa de viziune a elitelor politice romanesti a condus in ultimii 25 de ani la golirea de continut a Zilei Nationale a Romaniei.”In istorie, interpretarea momentului 1 Decembrie 1918 ia diverse nuante in functie de context, de modul in care se raporteaza un anumit regim politic la Unire, de curentele de opinie dominante din societate, de modul in care este reflectat de catre factorii de opinie etc. La momentul respectiv, valul de euforie este greu de masurat. Probabil, nu a lipsit, dar nici nu a fost atat de mare pe cat se crede, nici macar in randul etnicilor romani din provinciile alipite. Evenimentele s-au desfasurat intr-un ritm extrem de alert, iar cursul evenimentelor Marelui Razboi nu a lasat de multe ori sa se intrevada un asemenea ‘happy-end’. Totodata, astazi traim cu iluzia ca nazuintele locuitorilor erau aceleasi sau ca Regatul din 1918 era deosebit de tentant pentru transilvaneni, de exemplu. In rest, evident ca numarul substantial de minoritari inregistrati in interiorul granitelor noului stat roman nu avea cum sa priveasca bucuros aceasta noua configuratie etno-geografica.

In Romania anului 2014, sunt putin peste 10% minoritati etnice. Imaginati-va cum arata Romania in 1920 cu 30% populatie minoritara (mai ales maghiari si evrei), cu uriase probleme sociale, cu asperitati politice care au fost deseori imposibil de atenuat, cu pierderi materiale si umane foarte serioase in urma razboiului (Romania a fost una dintre tarile implicate in conflict cu un mare numar de victime umane), cu probleme administrative de neconceput astazi”, a declarat Andrei Muraru.

Citandu-i pe Ferdinand Lot si Gheorghe Bratianu, istoricul Andrei Muraru a precizat ca, in prezent, „povestea de succes a Unirii pare mai degraba un miracol si o enigma”. „Spun miracol pentru ca proiectul a fost realizat in urma unei infrangeri usturatoare. Oricum ar fi, Unirea ramane – prin forta imprejurarilor – o Romanie victorioasa, pe care ne face placere sa ne-o imaginam frecvent, in care proiectam toate sperantele si iluziile noastre de astazi. Ea este fara indoiala – cu toate neajunsurile – o victorie istorica a Romaniei de atunci (societate, clasa politica, organizare administrativa, scoala, diplomatie etc.) Cu toate acestea, daca vom incerca sa ‘disecam’ fenomenul vom sesiza un detaliu uluitor: proiectul ‘Romaniei Mari’ (in forma lui 1918) a rezistat doar 22 de ani (pana in 1940, cand visul s-a destramat la fel de brusc cum s-a tesut), deci mai putin cat s-a scurs de la Revolutie pana azi. As intreba atunci doar de dragul ipotezelor si a istoriei lui ‘daca’: daca prin 2013 sa spunem, ar fi revenit comunismul intr-o anumita forma, cum ar fi judecat oare romanii din 2085 ‘victoria’ lui Decembrie 1989?”, a declarat Andrei Muraru. Istoricul precizeaza insa ca Romania moderna are radacina principala in momentul 1 Decembrie 1918.

„Ca istoric, la 96 de ani de la eveniment, este evident ca – raportandu-ma la ceea ce a ramas astazi din Unirea de la 1918 – Romania moderna are radacina principala in acest moment. Din acel teritoriu unele provincii nu mai apartin statului roman, dar a ramas in schimb o foarte mare aura mitologica ce inconjoara acel moment, viziune care este rodul unei interpretari oficiale date atat in perioada interbelica, cat si in perioada comunista. Din acest punct de vedere, scoala romaneasca de dupa 1989 a integrat elemente ale ambelor viziuni, iar rezultatul e in continuare o reflectie mitica asupra evenimentului din 1918”, a spus Andrei Muraru. Acesta considera ca romanilor „le lipseste mult liantul cu Ziua Nationala, atat din ratiuni practice (e o sarbatoare de iarna care nu te indeamna la prea multe actiuni ‘in aer liber’, traditia sarbatoririi acestui moment este foarte recenta si anemica, lipsa de imaginatie a autoritatilor, care ar trebui sa fie promotoarele unor actiuni mult mai consistente in societate etc.), cat si din considerente de atasament civic”.

„E clar ca nu avem o cultura a ceremoniei, a impartasirii bucuriei si emotiei acestui moment in societate. De vina sunt scoala, mediul social pauper abrutizat de conflicte sociale si extravaganta mediatica, mediul politic respingator s.a.m.d”, spune Andrei Muraru. Istoricul mai spune ca „lipsa de viziune a elitelor politice romanesti a condus in ultimii 25 de ani la golirea de continut a Zilei Nationale”. „Nimic din ce ar fi putut fi un ceremonial decent si pretios nu a fost: mesele date de ‘baronii’ locali, la care se inghesuie persoanele defavorizate, si paradele militare, prea putin indragite de romani, reprezinta singurele evenimente care aduc culoare acestei zile. Nu cred ca romanul interiorizeaza aceasta sarbatoare asa cum s-ar cuveni, pentru ca nu se simte reprezentat in niciun fel in ea: nu prea stie ce sarbatoreste, de ce si mai ales nu stie cum sa faca. Ziua libera e probabil o sarbatoare importanta, nu si discursurile oamenilor politici. Pustietatea zonei din jurul Parlamentului (unde va fi marcata ziua de 1 Decembrie in acest an, n.r.) face parte din acest ‘peisaj’ al Zilei Nationale pe care l-am descris”, a mai afirmat Andrei Muraru.