În ultimele zile asistăm la o linşare în mass-media şi pe Facebook la adresa BOR, sub pretextul că s-ar fi implicat în campania electorală prezidenţială. Mai mult, publicaţiile Adevărul, Gândul sau România Liberă au devenit gazete de perete, făcând pe faţă campanie electorală pentru un singur candidat, pe partea germană a scenei politice şi tot mai agresiv împotriva BOR. Totul a început de la două declaraţii: ale unui ierarh ortodox şi unui preot din Maramureş. Sigur că, poate, aceste feţe bisericeşti ar fi trebuit să evite anumite declaraţii publice directe sau indirecte în favoarea a unui candidat. Dar, totuşi, ce e atât de grav ca un cleric ortodox să-şi exprime dorinţa civică ca enoriaşii să meargă la vot. PS Iustin Sigheteanul a participat la slujba de sfinţire a lucrărilor de renovare a bisericii de la Corund, unde a îndemnat credincioşii să voteze „candidatul nostru” şi a spus că trebuie să fie ortodox. Indirect, doar ierarhul a lăsat să se înţeleagă că opţiunea electorală trebuie să fie pentru Victor Ponta. „Duminică să daţi dovadă de iubire de neam şi ţară şi de purtare de grijă. Sunt doi candidaţi la Preşedinţia României şi fiecare formaţiune politică ne îndeamnă să votăm candidatul lor. Noi vă spunem: Votaţi-l pe a nostru, pentru că este al nostru, al poporului român. Viitorul preşedinte al României trebuie să fie un credincios ortodox, care îşi face semnul Sfintei Cruci. De aceea vă îndemn să votaţi cu responsabilitate pentru viitorul României, să votaţi pentru România”.

Ce e rău ca un ierarh ortodox să îndemne poporul creştin să voteze un român de aceeaşi credinţă. Ce trebuia să spună un ierarh ortodox: „Mergeţi la vot români să votaţi un sas de religie lutherană!!!” Ce ar fi zis atunci enoriaşii, că „popa îşi trădează credinţa”. Ciudat că linşarea mediatică şi indignarea civică pe banii lui Soroş şi ai serviciilor secrete germane (citeşte fundaţia K.A.) e doar împotriva ierarhilor ortodocşi, dar că duminică de duminică pastorii reformaţi, neo-protestanţi în biserici spun pe faţă, public, ca toţi credincioşii lor, maghiari şi saşi, să meargă încolonaţi să voteze în turul I candidatul UDMR şi PPMT, iar în turul doi pe sasul Klaus Iohannis, nu deranjează absolut pe nimeni. Predicatorii reformaţi au voie să facă politică în biserică, iar preoţii ortodocşi nu. De asemenea, nu văd niciun jurnalist sau analist politic deranjat, cu spume la gură, şi indignat de propagnda electorală în bisericile minoritare din Ardeal. Pentru cei care nu ştiu ce însemnă cuvântul Biserică le transmit că provine din grecescul „basilike” ce înseamnă sală mare de adunare. În greceşte se mai foloseşte şi cuvântul „ecclesia” pentru biserică care înseamnă „adunare”. În transcriere directă Biserica reprezintă „comuniunea credincioşilor”. Şi atunci e firesc ca ierarhul şi preotul unei adunări bisericeşti să-şi exprime dreptul liber privind viaţa politică a comunităţii sale de credincioşi. Ei fac parte din aceeaşi „adunare de credinţă”. Nici PS Iustin Sigheteanul şi nici preoţii din Maramureş nu au încălcat nicio hotărâre a Sfântului Sinod, că şi-au exprimat dreptul de afirmare a dreptei şi adevăratei lor credinţe într-o adunare bisericească în canoanele şi preceptele creştin-ortodoxe. Sigur că, cetăţenii români, indiferent de religie, vor vota cu cine cred ei de cuviinţă. Sunt sigur că numeroşi români ortodocşi vor vota cu sasul şi lutheranul Klaus Iohannis -, sprijinit în ultimi ani de agentura neo-comunistă secretă internă şi externă -, pe construcţia mitică seculară şi falsă a „bunului neamţ”. În faţa Bunului Dumnezeu toate neamurile sunt egale pe calea cu spini a Mânturirii. În acest context, electoral, cred tot mai mult că cine aruncă cu piatra în BOR e catolic, reformat sau ateu.

Ionuţ Ţene