Lacrima a luat forma pietrei de râu

Buzele ei sărută malurile abrute ale timpului
ce curge năvalnic în fire de iarbă şi trestii

Lacrima a rămas o întrebare deschisă
ultimului peştişor de aur
în drum spre izvoarele line
unde beau însetetate credinţa
soarele şi luna

Ionuţ Ţene