Zâmbește superior și sigur pe el. Are aerul învingătorului care pune condițiile, după un război în care și-a nimicit adversarii, dar, cu toate acestea, continuă să strângă în jurul lui toate rebuturile politicii PSD din ultimii 25 de ani, pentru a demonstra că este o forță.

Încearcă să ne arate că toți sunt de partea lui, că jocurile sunt făcute, că partida e pierdută de mult pentru ceilalți, că el este sistemul care-i înglobează pe toți. De la Vadim Tudor la Radu Beligan, toată țara e cu el și va deveni a lui. Fața lui se dilată și apare peste tot, la toate televiziunile, pe toate site-urile. E omniprezent și neobosit. Încearcă să-și anestezieze publicul, să-l facă uite că și-a plagiat teza de doctorat și că pe urmă a pus instituțiile statului la lucru pentru a-l scoate basma curată, ar vrea să-i facă și pe europeni să uite că a vrut să-l elimine pe Băsescu în forță în 2012 și, mai ales, și-ar dori ca oamenii să nu-și aducă aminte că partidul lui e putred de corupt, iar țara se află în recesiune tehnică.

Împarte fotolii, face promisiuni și atrage în mrejele lui instituții grele ca BNR și SRI, spunând că, în funcție de situația în care se află țara, directorul Serviciului Român de Informații, George Maior, ar putea deveni premier sau chiar prim-viceguvernatorul Băncii Naționale, Florin Georgescu, ar putea prelua această funcție dacă e nevoie de un finanțist salvator.

Le-a întins o plasă și liberalilor dilematici, atunci când a declarat că principala lui opțiune pentru șefia Guvernului este Călin Popescu Tăriceanu. Momeala are gustul puterii pentru mulți din PNL, dar și pentru alegătorii care au aplaudat amestecul de liberalism și socialism caviar.

Victor Ponta vrea să-și pună în operă programul de „unire“ a românilor chiar înainte de a ajunge la Cotroceni și a început de la cel mai vechi aliat al PSD, Corneliu Vadim Tudor, care este reciclat pentru a ne spune ce gândește Victor Ponta și nu poate să exprime public, pentru a ne reaminti că istoria PSD este lungă și plină de complicități. Urmează în ordine Dan Diaconescu, condamnat în primă instanță la 3 ani de închisoare pentru șantaj și care este replica mai tânără a Tribunului, cu aceleași instrucțiuni de folosință.

Mai este Kelemen Hunor, președintele UDMR, care acum pare dispus să sară în barcă lângă Vadim și care îi aruncă peste umăr președintelui Partidului Popular European, la care este afiliat, că deciziile de politică internă nu-i privesc pe partenerii lui externi. O poziție îmbrățișată și de Victor Ponta, pe care îl interesează tot mai puțin peisajul occidental și tot mai mult Estul Îndepărtat.

Într-adevăr, Victor Ponta ar putea fi președintele care-i unește pe oportuniști cu escroci, pe hoți cu extremiști, pe pușcăriași cu legiuitori, pe antimaghiari cu victimele lor. El este puntea peste care ei își dau mâna, el este forța care ar putea face din PSD ceea ce a fost și chiar mai mult decât atât. În jurul lui fac front comun cei 20 de parlamentari PSD cu dosare penale și aproape jumătate dintre baronii partidului, care stau cu inima cât un purice de frica DNA. Antena 3 ține aproape fiindcă la mijloc există o promisiune implicită: voi mă ajutați pe mine, eu vă ajut pe voi. Dan Voiculescu așteaptă cu sufletul la gură grațierea, în vreme ce mulți alții ar fi avantajați de amnistie. Legea pe care o negocia Dan Șova cu Viorel Hrebenciuc ar putea deveni realitate în spiritul „unirii“ despre care vorbea Victor Ponta.

Un guvern PSD cu Victor Ponta președinte ar transforma din nou statul în domeniul privat al tovarășilor din partid, ceea ce premierul face deja, de vreme ce i-a dat ordin corpului său de control să-i verifice lui Klauss Iohannis, cu 10 zile înainte de-al doilea tur de scrutin, retrocedările făcute ca primar al Sibiului acum 14 ani. Victor Ponta crede că el este statul și că instituțiile publice trebuie să lucreze pentru el. Vor oare românii o reîntoarcere în timp?

Sabina Fati, România Liberă