Distribuie articolul

Intrăm în Anul Nou cu un optimism moderat, asezonat cu o încrâncenare tipică nouă românilor. Marele istoric antic Herodot spunea în Istoriile sale că „traco-geţii dacă ar fi uniţi, sigur ar fi cei mai puternici dintre popoarele lumii”. Dilema lui Herodot este şi acum actuală la urmaşii indirecţi ai traco-geţilor, adică la români. Dezbinarea pe galantarul istoriei atârnă la români mai greu decât unitatea. Dacă am fi uniţi, nu am fi cei mai puternici din lume, dar sigur am fi un popor mai puternic şi o ţară mai respectată în Europa. Votul din 16 noiembrie 2014 a adus un optimism care părea uitat după 25 de ani de tranziţie şi criză, dar cei care au fost aleşi nu trebuie să uite că românii au votat schimbarea, nu rotirea cadrelor politice, adică schimbarea lui Victor Ponta cu M.R. Ungureanu, a lui Liviu Dragnea cu Gh. Falcă sau a lui Cristi Diaconescu cu traseistul Dan Mihalache la Palatul Cotroceni. Românii vor să-i conducă oameni noi, profesionişti şi politicieni care să învingă corupţia endemică. Dar ca să obţinem schimbarea cu adevărat, nu doar să ne iluzionăm, trebuie ca şi, noi, românii să ne schimbăm. În primul rând să fim mai buni la locul de muncă sau în ceea ce facem, să încercăm să ne evaluăm şi autocritic, nu numai să vedem paiul din ochii altora şi să nu observăm bârna din ochiul nostru. Să nu îi criticăm doar pe politiceni că sunt corupţi, dar noi „uităm” să ne plătim taxele şi impozitele sau primim cu bucurie tot felul de foloase necuvenite la serviciu sau în viaţa privată. Să lăsăm deoparte spiritul critic distructiv, toate popoarele sunt bune şi perfecte, iar noi românii suntem cei mai corupţi şi nenorociţi. Cu astfel de discurs distructiv nu vom putea construi o societate şi o ţară nouă, prosperă, respectată de vecini şi lume. Dacă noi, românii, nu ne respectăm, atunci nici ceilalţi nu ne vor respecta. În Noul An să încercăm să ne întoarcem faţa către Biserică şi Dumnezeu. Fără ajutorul Bisericii, ca Mireasă a lui Hristos, vom rămâne oile rătăcite de Păstor. Doar cu critica exacerbată a clerului, care sunt şi ei oameni că doar „Tu Doamne eşti fără de păcat”, fără să ne vedem în primul rând păcatele şi greşelile noastre, nu vom zidi o lume nouă, mai bună, mai dreaptă şi „dospită” în pace. E dramatic şi inima mi se întristează când văd un criticism nedrept faţă de ierarhiile, valorile şi tradiţiile neamului, fără să facem înainte o autoanaliză critică şi o penitenţă a greşelilor proprii. În general am observat că românii cei mai păcătoşi şi predispuşi la o viaţă fără reguli şi Dumnezeu sunt cei mai virulenţi în a critica Biserica, neamul şi Ţara. Hai să ne vedem întâi de păcatele şi greşelile noastre şi apoi să le analizăm pe ale altora. Preocuparea de „capra vecinului” a devenit o paradigmă a neamului nostru, un sport naţional, care devine o frână pentru schimbare, pace socială şi prosperitate. Să aşteptăm Anul Nou cu optimism şi dorinţă de schimbare a sufletelor noastre, cu faţa întoarsă către valori, tradiţii, muncă cinstită şi Dumnezeu şi cu încrederea că numai uniţi vom deveni un neam respectat şi prosper, cu un viitor pe calea spinoasă a mântuirii. La Mulţi Ani!

Ionuţ Ţene