Tribunalul Bacău a admis vineri acţiunea formulată de Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu“ împotriva hotărârii Consiliului Local din Tîrgu Ocna din 21 iunie 2013, prin care lui Valeriu Gafencu, fost legionar decedat în Penitenciarul Spital Tîrgu Ocna, i-a fost retras titlul de cetăţean de onoare, acordat de fosta administraţie locală, pe 10 februarie 2009.

Scandalul de proporţii iscat în 2009, după ce Consiliul Local din oraşul Târgu Ocna i-a acordat titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, a ajuns în instanţă. Urmare a adreselor făcute de Federaţia Comunităţilor Evreieşti(FCER) reprezentată de deputatul Aurel Vainer dar şi de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, instituţie aflată în subordinea Guvernului României, condusă de Alexandru Florian, aleşii locali din Tîrgu Ocna au decis în vara anului trecut să-i retragă titlul onorific.

Decizia administraţiei din Târgu Ocna a fost contestată de Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu“. Tribunalul Bacău a redeschis vineri scandalul acordării titlului de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, după ce a acceptat cererea fundaţiei. Atât FCER, cât şi Institutul Elie Wiesel consideră că este inacceptabil să fie acordat acest titlul lui Valeriu Gafencu, condamnat de regimul Antonescu pentru activitate legionară. ,,Abia a fost pronunţată soluţia Tribunalului, nu cunoaştem motivarea care a stat la baza acesteia. Vom formula recurs, în funcţie de motivele reţinute de prima instanţă. Rămân la opinia, reţinută de altfel de majoritatea instanţelor de contencios administrativ din ţară, conform căreia oportunitatea emiterii unui act administrativ de acest tip, intră numai în apanajul autorităţii emitente. Instanţa de contencios nu poate anula o hotărare de Consiliu Local decât pentru motive de nelegalitate şi nu de oportunitate, exceptând cazul excesului de putere. Numai autoritatea eliberativă poate analiza şi decide dacă toate controversele legate de persoana lui Valeriu Gafencu lezează imaginea oraşului şi astfel, se impune retragerea titlului“, afirmă avocatul Gabi Ioniţă, care reprezintă Consiliul Local Tîrgu Ocna, în procesul intentat de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu.

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu (n. 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, în Basarabia – d. 18 februarie 1952 la închisoarea Târgu Ocna) este unul din legionarii care au murit în închisorile regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor. A fost fiul lui Vasile Gafencu. A urmat școala primară la Sângerei, iar cursurile secundare la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, între anii 1932-1940. Absolvind liceul în vara anului 1940, la doar câteva zile după bacalaureat, a intervenit uraganul ocupației sovietice. Valeriu a reușit cu greu să treacă Prutul, a ajuns la Iași, lăsându-și părinții și surorile sub ocupație, despărțindu-se, nu știa că definitiv, de tatăl său care, în toamnă, a fost ridicat și dus în Siberia, unde și-a sfârșit viața.

În anul 1941 era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodată conducător al unui grup al organizației fasciste, legionare Frățiilor de Cruce. A participat la rebeliunea legionară, fiind arestat de regimul Antonescu. Eliberat la scurtă vreme, el a fost rearestat de autoritățile antonesciene din cauza participarii sale active la menținerea mișcării legionare în ilegalitate. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces, declarând că acesta este „unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul legionar al tânărului Gafencu, care milita activ pentru menținerea în viața a mișcării legionare.
Astfel, și-a săvârșit sentința la închisorile de la Aiud (1941-1949), Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adept al ortodoxiei, regimul dur al detenției, torturile și bolile contactate aici întărindu-i credința. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană.

La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: „Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște.”.[necesită citare] A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul,[necesită citare] după care a decedat.

Face parte dintr-un grup ce împărtășea aceeași orientare spirituală, alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea și mulți alții. Se povestește căa unul dintre bolnavii ce-l admirau, Victor Leonida Stratan, obținuse printr-o intervenție specială, de la familie, un pachet cu streptomicină. Valeriu l-a primit și a doua zi l-a înștiințat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că și acesta se afla într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viață a fost astfel salvată. Pentru această relatare, colportată în diverse scrieri, nu există nicio atestare documentară.

NapocaNews