Primul Grand Slam al anului, Australian Open, desfăşurat la Melbourne, a concentrat atenţia tuturor iubitorilor de tenis, de sport în general, fiindcă acolo s-au concentrat toate valorile momentului. Nu lipseşte nici un nume de marcă. Avem imaginea a ceea ce înseamnă industria tenisului, un sport care se joacă pe bani grei, e posibil să fie sportul cel mai plătit dintre toate. Tenisul, frumuseţea lui, a devenit o goana după puncte, după câştig, după un premiu de câteva milioane de dolari – la US Open, anul trecut, Serena Williams a încasat pentru locul 1 o suma de 4 milioane de dolari! Aşa se explică şi eliminarea în serie a favoriţilor, precum Roger Federer.
Se aplică o lege nemiloasă, ca în vorba românească, “frate, frate, dar brânza-i pe bani”! Bune prietene, ca Azarenka şi Wozniacki, se pupă în culise, dar pe teren sunt fiare, “dau totul” ca să câştige! Această nebunie, a victoriei cu orice preţ, se vede mai ales în cazul rusoaicelor, a sportivelor din fostul URSS. Şi sunt multe, lumea tenisului feminin e dominată de rusoaice şi cehoaice.
Tot jocul a devenit stereotip, se joacă numai în forţă, pe puncte. Totul e calculat să fie metronimic şi în extremis, cu mingi plasate la limita spaţiului de joc, cele mai multe pe linie, care nu se văd decât prin challenge, când se cere vizualizarea înregistrată a punctului. Din fericire, mingea e rotundă şi mai aduce aminte că suntem în sfera jocului, fapt care face ca partidele să fie nu numai dramatice, dar şi spectaculoase din punct de vedere estetic. Aşa a fost partida dintre rusoaicele Maria Sharapova şi Alexandra Panova, două sportive frumoase, atletice. Panova o eliminase pe Cîrstea în primul rund.
De altfel, tot focusul turneului este concentrat pe Sharapova, care rămâne modelul de neegalat al frumuseţii şi competitivităţii. Ea e ca un ogar de cursă lungă. Toate sportivele vor s-o învingă, să intre în istorie cu o victorie împotriva Sharapovei. Şi Panova a încercat totul, dar Maria a făcut o demonstraţie de ceea ce înseamnă luptă, forţă, ambiţie. În setul decisiv a fost condusă cu 4-1, a redus la 4-3, iar de la 5-3 pentru Panova nu a mai pierdut un ghem şi a câştigat setul cu 7-5, iar partida cu scorul de 2-1. Icnetele ei când loveşte mingea sunt un simbol al acestei voinţe de a câştiga, al efortului de a învinge. Celebrele ei retrageri pe fundul terenului, după fiecare minge jucată, nu mai sunt atât de lungi, deşi ritualul se păstrează.
Cine pare că joacă firesc, fără efort, de parcă ar pluti, este Wozniacki. Şi când pierde, Caroline este senină. Se comportă normal, adică nu uită că tenisul este totuşi un sport, nu o competiţie mercantilă. Dar grosul nu se comportă aşa, mai toţi jucătorii nu ţintesc decât punctul. În meciul cu Panova, Sharapova a uimit pe toată lumea, fiindcă a stăpânit finalul cu o remarcabilă putere de control, cu învingerea totală a emoţiilor. Era chiar senină, deşi, la un moment dat, în ghemul 9 al setului decisiv, Panova a avut două mingi de set şi meci! Dar Sharapova a icnit, a revenit şi a câştigat!
Pe urmele ei merge Victoria Azarenka, care, în meciul cu Wozniacki, a intrat atât de hotărâtă să învingă încât pe teren nu se auzea nici musca, ci numai icnetele ei. Iar la sfârşit, defularea, a început să danseze, spre bucuria fanilor, arătând că nu este un robot, ci un om, o femeie, o fiinţă umană.
Sunt şi românii prezenţi, cu 8 jucători pe tabloul principal, unii cu succese, chiar dacă au pierdut, precum Marius Copil, care a făcut un meci de zile mari cu Stan Wawrinka, nr. 4 mondial. Dar revelaţia se numeşte Irina Begu, care a eliminat deja o mare favorită, pe germanca Kerber, a trecut deja de turul trei şi urmează s-o întâlnească în premieră pe faimoasa Eugenie Bouchard, un meci de nepierdut. Cu adevărat o ascensiune remarcabilă.
Simona Halep este şi ea harnică, dar adversarele ei sunt deocamdată din partea de jos a clasamentului. Chiar şi în rundul 4 ea va întâlni tot o codaşă, belgianca Yanina Wickmaier, locul 80 WTA, care în anii trecuţi a câştigat toate meciurile cu Halep, fără ca jucătoarea noastră să fi câştigat un set. Valoarea se arată în confruntare nu cu semi-amatoare, ci cu profesionistele de top. De aceea, nu este de bun augur ce se întâmplă în continuare cu ziariştii servili, care o susţin orbeşte, care se tot bucură de faptul că posibilele ei adversare de valoare au fost eliminate pe rând, încă din primul tur, precum Ana Ivanovici, care o învinsese în Turneul Campioanelor din Filipine. Qui prodest că se fofilează, că joacă la păcăleală, că se luptă cu jucătoare second hand?
Apoi, Simona nu poate fi mare jucătoare dacă nu învaţă ce este modestia, modestia jucătorului de tenis. Teribilismul, glumiţele tipic dâmboviţene, de nivelul “almanahe”, trebuie să le lase acasă, în bucătăria familiei ei! Ea nu trebuia să accepte să facă un videoclip în care se foloseşte de o cratiţă ca de o rachetă de tenis! Această aşa zisă reclamă este pentru retardaţi, făcută de retardaţi! A le aduce bucurie fanilor nu înseamnă că se înghite orice. Pierderea lucidităţii e ca un fel de delir, de ceaţă pe creier.
Deocamdată, Simona nu a câştigat un Grand Slam şi nici nu a făcut un meci memorabil. Dimpotrivă, toate meciurile ei sunt chinuite, trase cu forcepsul, câştigate la limită, prin şansă, precum s-a întâmplat şi în rundul 3, cu americanca Mattek-Sands, locul 258 WTA (scor 6-4, 7-5). Ar trebui să ia aminte la partida din rundul 2 dintre Azarenka şi Wozniacki (neşansă pentru turneu că una din aceste sportive a trebuit să plece acasă).
Fiecare meci al unei mari sportive, cum se întâmplă mai ales în cazul Sharapovei, trebuie să fie memorabil. Sfătuitorii Simonei ar trebui să-şi schimbe meseria, iar ea să înveţe să se comporte ca un model adevărat printre sportivele lumii. Să aşteptăm revelaţiile mult promise ale anului în curs.
Grid Modorcea
2 comentarii la “Brânza-i pe bani şi la Australian Open”
continuati sa publicati articolele unui handicapat… pacat
Iar îți împrăști lăturile pe aici măi gunoiule, antiromân și anticreștin ce ești. Îți stă în gît Simona Halep care căștigă meci după meci. Hai Simona, hai România.