Războiul din Siria intră în curând în al cincilea an, fără a se întrevedea sfârşitul lui prea curând. Pe 20 ianuarie a.c., editorul Foreign Affairs Jonathan Tepperman s-a întâlnit cu preşedintele Siriei Bashar Al-Assad la Damasc, pentru a discuta despre conflict într-un interviu în exclusivitate, pe care portalul Ziaristi Online a ales să vi-l prezinte integral:

Întrebarea 1:

Aș vrea să încep întrebându-vă despre război. A început acum aproape patru ani și cunoașteți statisticile: peste două sute de mii de oameni uciși, un milion de răniți și peste trei milioane de sirieni au părăsit țara, conform UN. Forțele dumneavoastră de asemenea au suferit pierderi majore. Războiul nu poate dura la nesfârșit. Cum vedeți sfârșitul războiului?

Președintele Assad:

Toate războaiele, oriunde în lume au sfârșit în trecut cu o soluție politică, pentru că războiul în sine nu este soluția. Războiul este unul dintre instrumentele politicii. Așa că sfârșești cu o soluție politică. Așa vedem noi lucrurile. Așa este pe scurt.

Întrebarea 2:

Nu credeți că acest război se va încheia militar?

Președintele Assad:

Nu. Orice război se sfârșește cu o soluție politică.

Întrebarea 3:

Țara dumneavoastră este din ce în ce mai mult împărțită în trei mini-state și am putea spune: unul este controlat de guvern, unul de Statul Islamic din Iraq și Siria ISIS și altul de opoziția sunnită și kurdă. Cum veți reuni Siria?

Președintele Assad:

În primul rând imaginea aceasta nu este corectă pentru că nu se poate vorbi de mini-state fără a vorbi de oamenii care trăiesc în ele. Poporul sirian este în continuare pentru unitatea Siriei. Ei susțin în continuare guvernul. Facțiunile la care faceți referire controlează anumite zone, dar se mută dintr-un loc într-altul. Nu sunt stabile și nu au linii clare de demarcație între diversele forțe. Uneori se contopesc și se mută în altă parte. Dar principala chestiune este legată de populație. Populația sprijină statul, indiferent dacă îl sprijină politic sau nu. Vreau să spun că ei sprijină statul ca reprezentant al unității Siriei. Asta vreau să spun prin sprijinul pentru stat. Atâta vreme cât poporul sirian crede în unitate, orice guvern și orice oficial poate unifica Siria. Dacă oamenii sunt divizați în două, trei sau patru grupuri, nimeni nu poate unifica această țară. Așa vedem noi lucrurile.

Întrebarea 4:

Credeți că sunniții și kurzii încă mai cred într-o Sirie unită?

Președintele Assad:

Dacă mergeți acum la Damasc, puteți vedea toate ”culorile”, să spunem, societății noastre trăind împreună. Deci diviziunile în Siria nu sunt pe baze sectariene sau etnice, chiar în zona kurdă despre care vorbiți, avem două ”culori” diferite: avem arabi mai mulți decât kurzi, deci nu este vorba de etnicitate. Este vorba despre facțiunile care controlează militar anumite zone.

Întrebarea 5:

Acum un an atât opoziția cât și guvernele străine insistau să renunțați la putere ca o precondiție a negocierilor. Acum nu mai cer acest lucru. Diplomații urmăresc astăzi o formă de interimat în care să păstrați și dvs un rol. Chiar astăzi, New York Times a publicat un articol în care a vorbit despre susținerea Statelor Unite pentru inițiativele de pace ale Rusiei și Națiunilor Unite. Articolul se referă la ”retragerea tăcută de către Occident a solicitărilor sale ca președintele sirian să renunțe imediat la putere.” Având în vedere această modificare în atitudinea Occidentului, sunteți acum mai deschis unei soluții negociate a conflictului care să ducă la o tranziție politică?

Președintele Assad:

Încă de la început noi am fost deschiși. Ne-am angajat în dialog cu fiecare parte din Siria. Parte nu înseamnă doar partid politic, ci și curent, sau personalitate, poate fi orice entitate politică. Am modificat Constituția și suntem deschiși la orice. Dar când vrei să faci ceva, nu este vorba de vreo poziție, sau despre guvern, este vorba de sirieni. Uneori ai o majoritate care nu aparține niciunei părți. Așa că atunci când vrei să faci o schimbare, atâta vreme cât vorbești despre o problemă națională, orice sirian trebuie să aibă un cuvânt de spus. Când ai un dialog, nu este între guvern și opoziție, este între diversele părți și entități siriene. Așa privim noi dialogul. Asta în primul rând. În al doilea rând, oricare ar fi soluția pe care vrei să o iei, la final trebuie să ceri și părerea poporului prin referendum, pentru că vorbești de Constituție, de schimbarea sistemului politic. Trebuie să te întorci la poporul sirian. Astfel, angajarea într-un dialog este diferită de luarea unei decizii, care nu este luată de guvern ori opoziție.

Întrebarea 6:

Deci spuneți că nu ați agrea nici un fel de tranziție politică fără un referendum care să o sprijine?

Președintele Assad:

Exact, poporul trebuie să ia decizia, nimeni altcineva.

Întrebarea 7:

Vreți să spuneți că nu este loc de negociat?

Președintele Assad:

Nu, noi mergem în Rusia, mergem la aceste negocieri, dar mai este o întrebare: cu cine negociezi? Ca guvern, avem instituții, avem o armată, avem influență, pozitivă sau negativă, în orice sens, la orice moment. Cei cu care vom negocia pe cine reprezintă? Aceasta este întrebarea. Când vorbești de opoziție, trebuie să aibă un sens. Opoziția în general trebuie să aibă reprezentanți în administrația locală, în parlament, în instituții, trebuie să aibă pe cineva de reprezentat, o bază de reprezentare. În criza actuală, trebuie întrebat despre influența opoziției în teren, trebuie să întrebi ce au anunțat rebelii în mod public, când ei spun în mod repetat că opoziția nu ii reprezintă, atunci nu are nicio influență. Dacă vrei să ai un dialog fructuos, acesta va fi între guvern și acei rebeli. Iar acesta este un alt punct. Opoziția înseamnă ceva național, înseamnă a lucra în interesul poporului sirian. Nu poate fi opoziție dacă este marioneta Qatar-ului sau a Arabiei Saudite ori a vreunui stat occidental, inclusiv al Statelor Unite, plătită din exterior. Aceasta trebuie să fie siriană. Avem opoziție națională. Nu o exclud, nu spun că orice opoziție este ilegitimă. Dar trebuie să facem diferența între cea națională și marionete. Nu orice dialog este fructuos.

Întrebarea 8:

Asta înseamnă că nu veți dori să vă întâlniți cu forțele de opoziție care sunt susținute de alte state?

Președintele Assad:

Ne vom întâlni cu toți, nu avem condiții.

Jurnalistul Tepperman:

Nici o condiție?

Președintele Assad:

Niciuna.

Jurnalistul Tepperman:

Vă veți întâlni cu toți?

Președintele Assad:

Da, ne vom întâlni cu toți. Dar trebuie să îi întrebați pe fiecare: pe cine reprezinți? Asta vreau să spun.

Întrebarea 9:

Dacă nu mă înșel, reprezentantul ONU Staffan de Mistura este în Siria acum. Ei propun o măsură de încetare și înghețare a focului ad interim în Alep. Ați fi de acord cu asta?

Președintele Assad:

Da, bineînțeles. Am implementat asta înainte de preluarea acestei misiuni de către de Mistura. Am implementat asta în alt oraș, Homs, un alt oraș mare. Am implementat acest lucru la scală mai mică în diferite suburbii, sate, etc și a avut succes. Deci ideea este foarte bună, dar depinde de detalii. De Mistura a sosit în Siria cu teme date. Am căzut de acord asupra unora dintre acestea, iar acum așteptăm ca el să aducă un plan detaliat sau un calendar – să spunem un plan de la A la Z. Discutăm acest aspect cu adjunctul său.

Întrebarea 10:

În trecut, ați insistat ca precondiție pentru încetarea focului ca rebelii să depună armele mai întâi, ceea ce evident pentru ei a însemnat un non-început. Mai este această cerință o precondiție?

Președintele Assad:

Alegem diverse scenarii sau diverse reconcilieri. În anumite zone am permis ca aceștia să părăsească zonele locuite pentru a preveni rănirea civililor. Au părăsit aceste zone lăsând în urmă armamentul. Deprinde de ce oferă ei și ce oferim noi.

Întrebarea 11:

Nu am înțeles clar răspunsul dumneavoastră. Insistați ca ei să depună armele?

Președintele Assad:

Nu, nu. Nu asta am vrut să spun. În anumite regiuni, ei au părăsit zona cu tot cu armele lor.

Întrebarea 12:

Sunteți optimist în legătură cu discuțiile de la Moscova?

Președintele Assad:

Ce se întâmplă la Moscova nu sunt negocieri despre soluție. Sunt pregătiri pentru conferință.

Jurnalistul:

Deci, discuții despre discuții?

Președintele Assad:

Exact, despre cum să ne pregătim pentru discuții. Deci, când te pregătești să vorbești de conferință, care sunt principiile acestei conferințe? Revin în același punct. Dați-mi voie să fiu franc: unele grupuri sunt marionete, cum am spus, ale altor țări. Ele au de implementat o anumită agendă și știu că multe state, Franța de exemplu, nu au nici un interes să facă această conferință să fie un succes. Așa că le vor da ordinul să facă această conferință să eșueze. Mai sunt și unele personalități care se reprezintă doar pe sine, pe nimeni altcineva din Siria. Unii dintre ei nu au trăit niciodată în Siria și nu știu nimic despre țară. Bineînțeles, mai există și persoane care lucrează pentru interesul național. Astfel, atunci când vorbești de opoziție ca entitate, cine pe cine influențează? Aceasta este întrebarea. Nu este clar. Deci optimismul ar fi o exagerare. Nu spun că sunt pesimist, aș spune că avem speranță, în fiecare acțiune.

Întrebarea 13:

Se pare că în ultimele zile americanii au început să sprijine mai mult discuțiile de la Moscova. Inițial nu fusese așa. Ieri, secretarul de stat Kerry a spus ceva ce sugera faptul că Statele Unite speră ca discuțiile să avanseze și să fie un succes.

Președintele Assad:

Ei mereu spun lucruri, dar important este ce vor face. Știți că există neîncredere între sirieni și SUA. Așa că să așteptăm să vedem ce se va întâmpla la conferință.

Întrebarea 14:

Deci care considerați că este cea mai bună cale de a ajunge la o înțelegere între toate părțile din Siria?

Președintele Assad:

Este vorba de a lucra în mod direct cu rebelii, dar există două tipuri diferite de rebeli. Acum majoritatea este Al Qaeda, adică ISIS și Al Nusra, împreună cu alte facțiuni similare care aparțin Al Qaeda dar sunt mai mici. Acum, ce a rămas, ceea ce Obama a numit ”fantezie” – opoziția moderată. Dar nu este o opoziție, sunt rebeli. Majoritatea acestora au aderat la Al Qaeda iar unii au revenit în armată recent. În ultima săptămână mulți dintre aceștia au părăsit acele grupuri și au venit în armată.

Întrebarea 15:

Este vorba despre foști dezertori care au revenit?

Președintele Assad:

Da, au revenit în armată. Ei au spus ”nu mai vrem să luptăm”. Au mai rămas foarte puțini din aceia în grupurile teroriste. Până la urmă poți negocia cu Al Qaeda și cu ceilalți? Ei nu sunt pregătiți să negocieze, ei au propriul lor plan. Reconcilierea am început-o, iar domnul de Mistura va continua soluția practică în teren. Acesta este primul aspect. Al doilea, trebuie implementată rezoluția Consiliului de Securitate nr. 2170 referitoare la Al Nusra și ISIS, rezoluție emisă acum câteva luni și care este foarte clară în legătură cu interdicția de a oferi sprijin militar, financiar sau logistic acestor facțiuni – adică ceea ce fac Turcia, Arabia Saudită, Qatarul. Dacă această rezoluțuie nu este implementată, nu avem cum să vorbim despre o soluție reală, pentru că vor exista obstacole. Acesta este modul în care putem începe. În al treilea rând, țările occidentale ar trebui să ridice ”acoperirea” acordată așa numitei opoziții moderate. Ei știu că de fapt este vorba de Al Qaeda, ISIS și Al Nusra.

Întrebarea 16:

Ați fi pregătit să luați vreun fel de măsuri de creștere a încrederii înaintea discuțiilor? De exemplu schimb de prizonieri sau încetarea utilizării de bombe improvizate (butoi – barrel bombs), ori eliberarea de prizonieri politici pentru a construi de partea cealaltă încrederea că doriți să negociați cu bună credință?

Președintele Assad:

Nu este o relație personală. Este vorba de mecanisme. În politică nu vorbești decât de mecanisme. Nu ai nevoie să ai încredere în cineva că va face ceva. Dacă ai un mecanism clar, poți ajunge la un rezultat. Asta vor oamenii, poporul. Așa că întrebarea este: care este mecanismul pe care vrem să îl instaurăm? Asta ne duce înapoi la aceeași întrebare: cine sunt ei, pe cine reprezintă, care este influența lor, ce scop ar avea construirea de încredere cu niște oameni care nu au influență?

Jurnalistul: când două partide se întâlnesc, este deseori foarte util pentru unul dintre ele să arate celuilalt că este cu adevărat interesat să facă un progres prin pași făcuți unilateral pentru a scădea ”temperatura”, pentru a ameliora situația. Măsurile pe care le-am descris ar avea acest efect.

Președintele Assad:

Aveți ceva concret – reconcilierea. Oamenii au predat armele, noi am oferit amnistie, ei trăiesc vieți normale. Este un exemplu real. Aceasta este o măsură de încredere. Pe de altă parte, care este relația dintre opoziție și prizonieri? Niciuna. Aceia nu sunt oricum prizonierii lor. Așa că acesta un cu totul alt subiect.

Întrebarea 17:

Deci ați oferit amnistie luptătorilor?

Președintele Assad:

Bineînțeles, și am făcut-o de multe ori.

Întrebarea 18:

De câte ori, aveți o cifră?

Președintele Assad:

Nu știu o cifră precisă, dar este vorba de mii, nu sute, ci mii de militanți.

Întrebarea 19:

Și sunteți pregătit să spuneți întregii opoziții că dacă predau armele vor fi în siguranță?

Președintele Assad:

Da, am spus-o în mod public într-unul din discursurile mele.

Întrebarea 20:

Cum le puteți garanta siguranța? Pentru că au motive să nu aibă încredere în guvernul dumneavoastră.

Președintele Assad:

Nu poți, dar în final, să spunem că dacă peste 50% este un succes, atunci în aceste condiții asemena procent chiar reprezintă un succes. Deci, în acest fel se poate. Nimic nu este absolut. Trebuie să te aștepți la unele aspecte negative, dar acestea nu sunt aspecte majore.

Întrebarea 21:

Dați-mi voie să schimb puțin subiectul. Hezbollah, brigada iraniană Al-Quds și milițiile shiite antrenate de Iran joacă acum un rol semnificativ în lupta împotriva rebelilor din Siria. Având în vedere această implicare, sunteți îngrijorat de influența Iranului asupra țării? Până la urmă și Iraqul și chiar și Libanul arată că odată o forță militară străină stabilită într-o țară, poate fi foarte dificil să îi mai ceri să plece.

Președintele Assad:

Iranul este o țară importantă în această regiune și a fost influentă încă de dinainte de criză. Influența sa nu este legată de criză, ci de rolul său, poziția sa politică în general. Când vorbești despre influență, diverși factori pot determina un stat să fie influent. În Orientul Mijlociu, în regiunea noastră, există aceeași societate, aceeași ideologie, multe lucruri similare, aceleși triburi, călătorind peste frontiere. Mai mulți factori străbătând granițele. Dacă ai influență asupra unui factor, influența ta va trece peste granițe. Acest lucru este parte a naturii noastre. Nu are legătură cu conflictul. Bineînțeles, când există conflict și anarhie, o altă țară va fi mai influentă în țara ta. Dacă nu dorești să ai un stat suveran, atunci vei avea o astfel de influență. Iar acum, ca să răspund întrebării dvs, Iranul nu are nici un fel de ambiții în Siria, iar ca stat, statul Siria, noi nu vom permite vreodată altui stat să aibă influență sau suveranitate asupra noastră. Noi nu acceptăm și nici iranienii nu vor. Noi permitem cooperarea. Dar dacă permiți oricărui stat să aibă astfel de influență, de ce să nu permitem americanilor să influențeze Siria? Aceasta este problema cu americanii și Occidentul: vor să aibă influență fără cooperare.

Întrebarea 22:

Permiteți-mi să merg și mai departe puțin: săptămâna trecută un comandant al Gărzii Revoluționare Iraniene de la comanda aerospațială, Haji Zadeh, a spus într-un interviu că Liderul Suprem al Iranului a ordonat forțelor sale să construiască și să opereze fabrici de rachete în Siria. Asta sugerează că Iranul joacă un rol mai mare și că face acest lucru pe cont propriu.

Președintele Assad:

Nu, a juca un rol prin cooperare este diferit de a juca un rol prin hegemonie.

Întrebarea 23:

Deci tot ce face Iranul…?

Președintele Assad:

Bineînțeles, în deplină colaborare cu guvernul sirian și asta este valabil întotdeauna.

Întrebarea 24:

Acum Iranul este un o entitate cu care poți să ai de-a face pentru că este un stat. Dar de asemena sunt miliții care sunt actori sub-statali, deci este mai complicat. O problemă în a lucra cu aceste grupuri etse că, spre deosebire de un guvern, ele ar putea să nu vrea să coopereze și nu este mereu clar cu cine vorbești. Sunteți îngrijorat pentru abilitatea dvs de a controla aceste forțe și să le dominați, în caz de nevoie? Și, ca întrebare legată de acest subiect, Israelul a atatcat în această săptămână forțele Hezbollah-ului în Înălțimile Golan, iar israelienii sugerează că au atacat pentru că Hezbollah-ul plănuia un atac împotriva Israelului de pe teritoriile siriene. Nu subliniază acest lucru pericolul de a permite milițiilor cu agende proprii, nu neapărat aceeași cu agenda dvs, să intre în război?

Președintele Assad:

Vreți să spuneți miliții siriene, sau alte miliții în general?

Jurnalistul Tepperman:

Mă refer strict la Hezbollah și milițiile șiite Iraqiene.

Președintele Assad:

Este natural să spunem că instituțiile guvernului, ale statului să spunem, sunt garanția pentru stabilitate și ordine. Orice alt factor care ar putea juca un rol în paralel cu guvernul ar putea fi pozitiv, ar putea fi bun în anumite circumstanțe, dar va avea mereu efecte secundare, efecte secundare negative. Acesta este un lucru normal. Iar a avea miliții să sprijine guvernul este un efect secundar al războiului. Deci, ca să avem o cale, dacă întrebați orice sirian despre asta, veți primi un răspuns similar. Nimeni nu se simte mai confortabil decât dacă are de-a face cu instituții guvernamentale, inclusiv armata, poliția, etc. Dar a vorbi despre ce s-a întâmplat în Quneitra, este ceva complet diferit. Niciodată o operațiune împotriva Israelului nu a avut loc din Înălțimile Golan de la încetarea focului din 1974. Niciodată nu s-a întâmplat asta. Deci, ceea ce pretinde Israelul, că acolo a existat un plan pentru o operațiune, asta e foarte departe de realitate, doar un pretext, pentru că ei voiau să asasineze pe cineva din Hezbollah.

Întrebarea 25:

Dar Israelienii au fost foarte atenți de la începerea războiului să nu se implice decât când ar simți că interesele sale ar fi amenințate direct.

Președintele Assad:

Asta nu este adevărat, ei deja atacau Siria de doi ani, fără vreun motiv.

Jurnalistul Tepperman:

Dar în fiecare caz ei spun că este din cauza Hezbollah-ului care ar fi primit arme din Iran prin Siria.

Președintele Assad:

Ei au atacat poziții ale armatei. Ce legătură are Hezbollah-ul cu armata?

Jurnalistul Tepperman:

Acestea sunt cazuri unde armata israeliană apărea accidental.

Președintele Assad:

Acestea sunt declarații false.

Întrebarea 26:

Care credeți că este agenda Israelului?

Președintele Assad:

Ei sprijină rebelii din Siria. Este foarte clar. Pentru că de câte ori avansăm în vreun loc, ei atacă pentru a submina armata. Este foarte clar. De aceea unii din Siria glumesc: ”Cum poate să spună cineva că Al Qaeda nu deține forțe aeriene? Are forța aeriană israeliană”.

Întrebarea 27:

Să revin la întrebarea mea despre militanți, sunteți încrezător că veți putea să îi controlați când războiul se va fi sfârșit, pentru că în final orice guvern, ca să aibă deplină suveranitate, trebuie să aibă ceea ce se numește monopol al forței, iar asta e foarte greu atunci când ai aceste grupuri armate independente mișcându-se de colo-colo.

Președintele Assad:

Asta este evident, statul nu-și poate îndeplini angajamentul către societate dacă nu este singurul responsabil de ordine.

Jurnalistul Tepperman:

Dar vedeți în Irak cât de greu este, acum e foarte dificil pentru guvern să controleze aceste miliții șiite care au primit putere în timpul războiului.

Președintele Assad:

În Iraq există un motiv foarte impoartant: pentru că guvernatorul Paul Bremmer nu a creat o constituție pentru stat. El a creat una pentru facțiuni. În timp ce în Siria de ce credeți că armata a rezistat patru ani în ciuda embargo-ului, a acestui război și a zecilor de state din toată lumea care au atacat Siria și au sprijinit rebelii? Pentru că există o constituție adevărată, una reală, laică. Acesta este motivul. În Iraq, constituția este sectară. Când vorbești de o constituție sectară, de fapt nu este o constituție.

Întrebarea 28:

Dar ce veți face în legătură cu aceste miliții când războiul se va sfârși?

Președintele Assad:

Lucrurile ar trebuie să revină la normal, ca înainte de război.

Întrebarea 29:

Aveți încredere în asta?

Președintele Assad:

Da, nu avem altă opțiune. Acesta este rolul guvernului. Este evident.

Întrebarea 30:

Ce impact are scăderea prețului petrolului asupra războiului din Siria? Pentru că până la urmă cei mai apropiați doi aliați ai dvs, Iran și Rusia, sunt foarte dependenți de prețurile petrolului și au suferit pierderi uriașe în bugete în ultimele luni, odată cu scăderea prețului petrolului. Aveți îngrijorări în legătură cu capacitatea lor de a continua să vă ajute?

Președintele Assad:

Nu, pentru că nu ne dau bani, așa că acest lucru nu are efect asupra Siriei. Chiar dacă ne vor ajuta, asta ar fi sub formă de împrumuturi. Noi suntem ca orice altă țară, uneori plătim, alteori luăm împrumuturi.

Jurnalistul Tepperman:

Dar sprijinul lor militar îi costă bani și, dacă au mai puțini bani să plătească pentru propria lor armată, asta nu ar deveni o problemă?

Președintele Assad:

Nu, pentru că atunci când plătești pentru armament sau pentru orice alte bunuri nu ai o problemă.

Întrebarea 31:

Deci spuneți că tot ce luați de la iranieni sau ruși…?

Președintele Assad:

Până acum nu am observat vreo schimbare, așa încât nu pot spune ce influență există asupra lor.

Întrebarea 32:

Ați spus în interviuri anterioare că dumneavoastră și guvernul dumneavoastră ați făcut greșeli în timpul războiului. Care sunt aceste greșeli? Este ceva ce regretați?

Președintele Assad:

Fiecare guvern, fiecare persoană face greșeli, asta e ceva evident, e un dat. Dar dacă vrei să vorbești despre greșeli politice, trebuie să te întrebi ce decizii majore ai luat de la începerea crizei. Noi am luat trei decizii majore: prima, să fim deschiși dialogului. A doua, am modificat constituția și legea despre care mulți din opoziție spuneau că este cauza crizei. A treia decizie a fost să ne apărăm țara, să ne apărăm pe noi și să luptăm cu terorismul. Deci nu cred că aceste trei decizii pot fi descrise ca greșite sau greșeli. Dacă vorbești de practică, orice oficial de oriunde poate face greșeli, dar este o diferență între greșeli de practică și între greseli de gandire polictica.

Întrebarea 33:

Puteți descrie câteva dintre practicile greșite?

Președintele Assad:

Ar trebui să mă duc spre oficialii din teren, nu am nimic în minte în acest moment. Mai degrabă aș vorbi despre politici.

Întrebarea 34:

Simțiți că există vreo politică greșită pentru care sunteți responsabil?

Președintele Assad:

Am menționat deja marile decizii luate.

Jurnalistul Tepperman:

Dar spuneți că acestea nu sunt greșite.

Președintele Assad:

Să apăr țara de terorism? Dacă voiam să spun că asta este o greșeală, atunci corect ar fi să sprijinim teroriștii.

Jurnalistul Tepperman:

Mă întrebam doar dacă există ceva ce ați făcut și, uitându-vă în urmă, să vreți să fi făcut în mod diferit.

Președintele Assad:

În legătură cu aceste trei decizii principale, ele au fost corecte și am încredere în acest lucru.

Întrebarea 35:

În termeni de greșeli la nivel mai mic, există persoane de tras la răspundere, să spunem pentru abuzuri legate de drepturile omului, de utilizarea excesivă a forței, pentru țintirea nediscriminată de civili, ceva de genul acesta?

Președintele Assad:

Da, unele persoane sunt reținute pentru că au încălcat legea, iar asta se întâmplă bineînțeles în anumite circumstanțe.

Jurnalistul Tepperman:

În legătură cu tratamenmtul aplicat de aceștia civililor sau protestatarilor – la asta vă referiți?

Președintele Assad:

Da, în timplul protestelor, la începutul evenimentelor, da.

Întrebarea 36:

De când SUA și-a început campania împotriva Statului Islamic, Siria și SUA au devenit un fel ciudat de parteneri și cooperează efectiv în legătură cu acest aspect al luptei. Vedeți cumva potențial pentru creșterea cooperării cu SUA?

Președintele Assad:

Potențial există în mod cert întotdeauna, pentru că noi am vorbit și am solicitat cooperarea internațională împotriva terorismului încă de acum 30 de ani, dar acest potențial are nevoie de voință. Întrebarea noastră este câtă voință are SUA pentru a lupta cu adevărat cu terorismul în teren? Până acum, noi nu am văzut ceva concret în afară de atacurile asupra ISIS în nordul Siriei. Nu este nimic concret. Ce am văzut până acum este doar, să spunem, o ”operație estetică”, nimic real. De la începerea acestor atacuri, ISIS a câștigat și mai multe teritorii în Siria și Iraq.

Întrebarea 37:

Ce ne puteți spune despre atacurile aeriene asupra orașului Kobane? Acestea au fost eficiente în încetinirea ISIS.

Președintele Assad:

Kobane este un oraș mic, cu aproximativ 50.000 de locuitori. Sunt mai mult de trei luni de la începerea atacurilor și încă nu au terminat. Aceleași zone, ocupate de facțiuni Al Qaeda, au fost eliberate de armata siriană în mai puțin de trei săptămâni. Asta înseamnă că ei nu sunt serioși în chestiunea luptei împotriva terorismului.

Întrebarea 38:

Deci spuneți că doriți o mai mare implicare a SUA în războiul cu ISIS?

Președintele Assad:

Nu este vorba de o mai mare implicare militară, pentru că nu este vorba doar de aspectul militar, este despre politică, despre cât de mult SUA vrea să îi influențeze pe turci, pentru că, dacă teroriștii pot în această perioadă să efectueze lovituri aeriene, este pentru că turcii continuă să le trimită armament și bani. Au pus Statele Unite vreo presiune pe Turcia pentru a opri sprijinul dat Al Qaeda? Nu, nu au făcut asta. Deci nu este vorba doar de implicare militară. Asta în primul rând. Apoi, dacă vrei să vorbești de implicare militară, oficialii americai recunosc oficial că fără trupe în teren nu pot atinge nimic în mod concret. Pe ce trupe la sol se bazează?

Întrebarea 39:

Deci sugerați că ar trebui să existe trupe ale SUA în teren?

Președintele Assad:

Nu trupe ale SUA. Eu vorbesc despre pricipiu, de pricipiul militar, nu de trupele americane. Daca spui că vrei să duci un război împotriva terorismului, atunci trebuie să ai trupe în teren. Întrebarea pentru americani este: pe ce trupe vă bazați? În mod cert trebuie să fie vorba de trupele siriene. Este teritoriul nostru, țara noastră. Noi suntem responsabili. Nu cerem deloc trupe americane.

Întrebarea 40:

Deci ce ați dori să vedeți din partea SUA? Ați menționat deja mai multă presiune asupra Turciei…

Președintele Assad:

Presiune asupra Turciei, presiune asupra Arabiei Saudite, Qatarului, pentru oprirea sprijinirii rebelilor. În al doilea rând, să facă legală cooperarea cu Siria și să pornească prin a cere permisiunea guvernului nostru să facă asemenea atacuri. Ei nu au făcut acest lucru, deci este ilegal.

Întrebarea 41:

Îmi pare rău, acest punct nu îmi este foarte clar. Doriți să legalizeze…?

Președintele Assad:

Bineințeles, dacă vrei să faci orice fel de acțiune în alt stat, trebuie să ceri permisiunea acelui stat.

Întrebarea 42:

Înțeleg. Deci, o înțelegere formală între Washington și Damasc în legătură cu permisiunea pentru atacuri aeriene?

Președintele Assad:

Putem discuta formatul mai târziu, dar începi cu permisiunea. Este o înțelegere, un tratat? Aceasta este o altă chestiune.

Întrebarea 43:

Ați dori să faceți pași pentru a avea o cooperare mai ușoară cu Washington-ul?

Președintele Assad:

Cu orice țară care intenționează în mod serios în privința luptei împotriva terorismului, suntem gata să cooperăm dacă ei sunt serioși.

Întrebarea 44:

Ce pași ați fi pregătiți să faceți pentru a arăta Washington-ului că doriți să cooperați?

Președintele Assad:

Cred că ei sunt cei care trebuie să arate voința. Noi luptăm deja în teren, nu trebuie să demostrăm asta.

Întrebarea 45:

SUA antrenează deja 5000 de luptători sirieni care sunt programați să intre în Siria în luna mai. Generalul John Allen a fost foarte atent să spună că aceste trupe nu vor fi direcționate împotriva guvernului sirian, ci se vor concentra doar pe ISIS. Ce veți face când aceste trupe vor intra în țară? Le veți permite intrarea? Îi veți ataca?

Președintele Assad:

Orice trupe care nu lucrează în cooperare cu armata siriană sunt ilegale și vom lupta cu ele. Asta este foarte clar.

Întrebarea 46:

Chiar dacă asta vă pune în conflict cu SUA?

Președintele Assad:

Fără cooperarea cu trupele siriene, trupele americane sunt ilegale și sunt marionete ale altui stat, deci vom lupta cu ele ca și cu orice alte miliții ilegale care luptă împotriva armatei siriene. Dar acest lucru aduce în lumină o altă întrebare, despre aceste trupe. Obama a spus că ele sunt o fantezie. Ce se întâmplă dacă fantezia devine realitate?

Jurnalistul Tepperman:

Cred că este vorba de un fel de program de antrenament.

Președintele Assad:

Dar nu poți face extremismul să fie moderat.

Jurnalistul Tepperman:

Există totuși și unii membri moderați ai opoziției. Ei sunt tot mai slabi, dar cred că guvernul SUA încearcă cu atenție să se asigure că luptătorii pe care îi antrenează nu sunt radicali.

Președintele Assad:

Dar chestiunea este de ce opoziția moderată – dacă voi îi numiți opoziție, noi îi numim rebeli – de ce sunt tot mai slabi? Din cauza evoluției crizei siriene. A aduce 5000 de luptători din afară îi va determina pe majoritatea dintre ei să dezerteze și să se alăture ISIS și altor grupuri, adică exact ceea ce s-a întamplat în ultimul an. De aceea eu spun că acest lucru e iluzoriu. Nu cei 5000 sunt iluzorii, ci ideea în sine.

Întrebarea 47:

Unele dintre lucrurile care determină Washington-ul să fie atât de reticent să coopereze cu dumneavoastră sunt afirmațiile referitoare la serioasele abuzuri comise de guvernul dvs în legătură cu drepturile omului. Aceste afirmații nu vin doar din partea guvernului SUA, ci și din partea Comisiei UN a Drepturilor Omului și din partea Comisiei Independente de Investigații Speciale a ONU. Sunteți familiarizat cu aceste afirmații, sunt convins. Acestea includ refuzul accesului organizațiilor de ajutorare în taberele de refugiați, bombardarea fără diferențieri a țintelor civile (fără a se diferenția între civili și militari), probe constând în fotografii aduse de o persoană  „dezertor” numită Cesar, care a făcut o prezentare în fața Congresului american și care arată torturi și abuzuri teribile comise în închisorile siriene. Sunteți pregătit să acționați în privința acestor chestiuni pentru a face cooperarea cu SUA mai ușoară?

Președintele Assad:

Partea ciudată legată de această administrație este că este prima în istorie care își construiește o evaluare și decizii ulterioare prin intermediul mediilor de socializare. Noi o numim o administrație a mediilor de socializare, ceea ce nu este politică. Niciuna din aceste afirmații pe care le-ați menționat nu este concretă, toate sunt doar declaratii. Puteți aduce fotografii ale oricui și să spuneți că aceasta este tortură. Cine a făcut aceste fotografii? Cine este cine? Nimeni nu știe. Nu există nicio verificare a acestor ”probe”, sunt doar afirmații fără dovezi.

Jurnalistul Tepperman:

Dar fotografiile lui Cesar au fost văzute și de investigatorii europeni independenți.

Președintele Assad:

Nu, nu. Sunt finanțate de Qatar și spun că sunt din surse anonime. Deci nimic nu este clar sau dovedit. Nu este clar ce persoane arată imaginile. Sunt de exemplu, imagini ale unui cap lângă niște cranii. Cine a spus că acest lucru este făcut de guvern și nu de rebeli? Cine spune că victima este siriană și nu deltă naționalitate? De exemplu, niște imagini publicate la începutul crizei erau din Iraq și Yemen. În al doilea rând, Statele Unite în mod special și Occidentul, în general, nu sunt în poziția de a vorbi despre drepturile omului. Ele sunt responsabile de majoritatea crimelor din regiune, în special Statele Unite după ce au intrat în Iraq și Marea Britanie după invazia Libiei, situația din Yemen și ce s-a întâmplat în Egipt în sprijinul Fraților Musulmani și terorismul din Tunisia. Toate astea s-au întâmplat din cauza Statelor Unite. Ei au fost primii care au încălcat legea internațională și rezoluțiile Consiliului de Securitate, nu noi.

Jurnalistul Tepperman:

Acest lucru ar putea fi adevărat sau nu, dar aceastea sunt chestiuni separate și nu vă absolvă guvernul de responsabilitate.

Președintele Assad:

Nu, nu. Statele Unite au acuzat, așa că trebuie să răspund la partea asta. Nu spun că, dacă există vreun fel de încălcări ale drepturilor omului, guvernul nu este responsabil. Acesta este alt lucru. A doua parte a întrebării dvs este despre acuzații, ele rămân afirmații. Dacă vreți să vă răspund, trebuie să răspund despre ceva concret, demonstrat și verificat.

Întrebarea 48:

Sunteți pregătit să negați categoric că există tortură și abuz împotriva prizonierilor în Siria?

Președintele Assad:

Dacă există orice cale de a verifica în mod cinstit și neinfluențat aceste afirmații, bineînțeles că suntem pregătiți. Asta ar fi în interesul nostru.

Întrebarea 49:

Ce impact ar avea asupra Siriei o înțelegere SUA – Iran în domeniul nuclear?

Președintele Assad:

Niciunul, pentru că această criză nu a fost niciodată parte a negocierilor. În plus, Iranul a refuzat să facă așa ceva (să introducă chestiunea siriană în negocierile cu SUA), iar acest lucru este corect pentru că nu există nicio legătură între aceste două lucruri.

Jurnalistul Tepperman:

Dar mulți din SUA anticipează că dacă Iranul și SUA ar face o înțelegere, ar face cooperarea dintre cele două state mult mai ușoară. Oamenii se întreabă deci dacă Iranul ar putea decide să reducă sprijinul acordat Siriei ca favoare pentru guvernul SUA.

Președintele Assad:

Nu am avut niciodată vreo informație pozitivă în legătură cu așa ceva. Niciodată. Nu pot discuta ceva despre care nu am nicio informație.

Întrebarea 50:

Descrieți ce credeți dvs că este războiul din perspectiva guvernului. Analiști independenți au sugerat că guvernul dvs controlează în prezent 45-50% din teritoriul sirian.

Președintele Assad:

În primul rând, dacă vrei să descrii o arenă, nu este vorba de un război între două state, sau două armate, unde ai o incursiune și ai pierdut o parte din teritoriu pe care vrei să îl recâștigi. Nu este așa. Vorbim despre rebeli infiltrați în zone locuite de civili. Există teroriști sirieni care sprijină teroriști străini să vină și să se ascundă printre civili, lansează ceea ce numiți atacuri de gherilă. Asta este forma acestui război, de aceea nu-l poți privi ca pe un război pentru teritoriu. În al doilea rând, oriunde vrea armata siriană să meargă, a avut succes, dar armata siriană nu poate fi prezentă pe fiecare kilometru de teritoriu sirian. Este imposibil. Am avansat în ultimii doi ani. Dar dacă vreți să mă întrebați dacă ”merge bine”, vă spun că orice război este rău, pentru că mereu pierzi, mereu ai distrugere într-un război. Principala întrebare este ce am câștigat noi în acest război? Ce am câștigat în acest război este faptul că poporul sirian i-a respins pe teroriști, poporul sirian sprijină guvernul și mai mult și sprijină armata mai mult. Înainte să vorbim de câștigarea teritoriului, să vorbim despre câștigarea inimilor și minților, a sprijinului poporului sirian. Asta am câștigat. Restul e logistică, tehnică. E o chestiune de timp. Războiul evoluează într-o direcție pozitivă, dar asta nu înseamnă că nu ai pierderi la nivel național, pentru că pierzi vieți, pierzi infrastructură, războiul în sine are efecte sociale extrem de rele.

Întrebarea 51:

Credeți că în cele din urmă îi veți învinge militar pe rebeli?

Președintele Assad:

Dacă ei nu ar avea sprijin extern, aprovizionare și recrutări de noi teroriști din Siria, nu ar fi nicio problemă să îi învingem. Nici chiar astăzi nu avem o problemă din punct de vedere militar. Problema este că ei continuă să aibă această aprovizionare, în special din Turcia.

Întrebarea 52:

Deci Turcia pare a fi vecinul care vă îngrijorează cel mai mult?

Președintele Assad:

Exact, atât logistic cât și referitor la finanțarea teroristă din partea Arabiei Saudite și Qatarului, dar prin Turcia.

Întrebarea 53:

Îl blamați pe Erdogan personal? Este un om cu care ați avut cândva o relație destul de bună.

Președintele Assad:

Exact, pentru că el aparține ideologiei Fraților Musulmani, care este baza Al Qaeda, a fost prima organizație ce a promovat Islamul politic violent la începutul secolului 20. El aparține puternic acestei gândiri, este un credincios dur al acestor valori, este foarte fanatic și de aceea sprijină ISIS. El este personal responsabil pentru ce s-a întâmplat.

Întrebarea 54:

Vedeți alți potențiali parteneri în regiune? De exemplu generalul Al-Sisi în Egipt?

Președintele Assad:

Nu aș vorbi despre el personal, dar atâta vreme cât armata Egiptului și guvernul luptă împotriva acelorași teroriști ca și în Iraq, bineînțeles, putem considera aceste state ca eligibile pentru o cooperare în sensul luptei împotriva aceluiași inamic.

Întrebarea 55:

Două întrebări finale, dacă îmi este permis: vă puteți imagina un scenariu în care Siria revine la situația pe care o avea înainte de începerea luptelor, acum aproape patru ani?

Președintele Assad:

În ce sens?

Jurnalistul Tepperman:

În sensul ca Siria să fie întreagă din nou, nedivizată, să își controleze granițele, să înceapă reconstrucția, și să fie liniștită și predominant laică.

Preşedintele Assad:

Dacă priviți o hartă militară acum, armata siriană apare în fiecare colț. Nu în fiecare loc, dar în fiecare direcție – nord, sud, est, vest și între acestea. Dacă nu crezi într-o Sirie unificată, dacă nu crezi că Siria poate reveni la ce a fost înainte, nu ai avea armata acolo, ca guvern. Dacă nu crezi în ea ca popor, ai fi văzut poporul sirian izolat în enclave, în diverse ghetouri, oameni izolați pe criterii etnice sau sectare ori de identitate religioasă. Atât timp cât situația nu este asta, poporul trăiește unit, oamenii trăiesc împreună, armata e peste tot și e compusă din toate culorile societății siriene, sau așa cum o numin noi, ”tesătura siriană”. Asta însemană că noi toți credem că Siria ar trebui să revină la cum a fost. Nu avem nicio altă opțiune pentru că dacă nu revine la cum era, asta va afecta toate statele dimprejur. Este ca o țesătură unică, un domino care va avea influență și va crea efecte de la Atlantic până la Pacific.

Întrebarea 56:

Dacă ați putea transmite un mesaj președintelui Obama astăzi, care ar fi acela?

Președintele Assad:

Cred că normal este ca, dacă întrebi orice oficial din lume pentru ce lucrează, să raspunda ca lucrează pentru interesul poporului său. Iar întrebarea pe care aș adresa-o oricărui american este: ce câștigați dacă sprijiniți terorismul în țara noastră, în regiunea noastră? Ce ați câștingat din sprijinirea Frățiilor Musulmane în Egipt și în alte țări acum câțiva ani? Ce câștigați din a sprijini pe cineva ca Erdogan? Unul din oficialii din țara voastră m-a întrebat acum șapte ani în Siria, la sfârșitul unei întâlniri: cum credeți că putem rezolva problema din Afganistan? I-am spus: trebuie să fiți capabili să aveți de-a face cu oficiali care nu sunt marionete, care îți pot spune ”nu”. Deci, pentru Statele Unite, să caute doar oficiali-marionete și state-client nu înseamnă a vă servi interesele propriei voastre țări. Sunteți acum cea mai mare putere din lume, aveți multe lucruri de împărțit lumii întregi: cunoștințe, inovație, IT, cu efecte pozitive aferente. Cum puteți fi cei mai buni în aceste domenii și totuși cei mai slabi în domeniul politic? Aceasta este o contradicție. Asta cred că ar trebui să analizeze și să pună sub semnul întrebării poporul american. De ce eșuați în fiecare război? Puteți crea război, creați probleme, dar nu puteți rezolva niciuna. Douăzeci de ani de “proces de pace” în Palestina și Israel și nu puteți face nimic în această chestiune deși sunteți un stat măreț.

Întrebarea 57:

Dar în contextul Siriei, cum ar arăta o politică mai bună?

Președintele Assad:

Una care să păstreze stabilitatea în Orientul Mijlociu. Siria este inima Orientului Mijlociu. Toți știu asta. Dacă Orientul Mijlociu este bolnav, toată lumea va fi instabilă. În 1991, când a început procesul de pace, am avut multă speranță. Acum, după 20 de ani, nu mai suntem la punctul zero, suntem mult sub nivelul zero. Așadar, politica ar trebui să ajute pacea în regiune, să lupte împotriva terorismului, să promoveze laicismul, să sprijine regiunea din punct de vedere economic, să ajute dezvoltarea mentală și societatea așa cum ați făcut în țara voastră. Asta se presupune că este misiunea SUA, nu să lanseze războaie. Să provoci războaie nu te face o mare putere.

Sursa: Foreign Affairs via Ziaristi Online