Ceea ce s-a întâmplat la Minsk zilele acestea mi-a adus aminte de acordul de la Munchen din 1938. Şi atunci marile puteri au clamat pacea şi de fapt a fost un scurt răgaz spre sângerosul război al doilea mondial. Ceea ce a fost ciudat la Minsk, dincolo de discuţiile interminabile de 12 ore, la masa negocierilor nu a fost NATO şi UE pe de o parte, iar Rusia pe alta, ci doar parteneriatul franco-german: Merkel şi Hollande la discuţii cu preşedintele rus Vladimir Putin. Franţa şi Germania au dovedit lumii şi Europei că cele două mari state-naţiuni conduc UE. În tratativele de la Minsk, nu a fost invitat însărcinatul cu afaceri externe al UE, d-na Mogherini şi nici nu a fost implicat Bruxelles, dovadă că confederaţia europeană e mai mult pe hârtie, puterea reală o deţin Berlinul şi Parisul, ca simboluri ale statelor naţionale. Marea Britanie, SUA şi NATO nu au avut loc la masa negocierilor de la Minsk dovadă că interesele franco-germane de a avea o relaţie bună cu Rusia sunt superioare intereselor aliate, nord-atlantice.

Germania şi Franţa depind fiinţial economic de resursele naturale şi industriale ale Rusiei. Merkel şi Hollande caută cu disperare pacea cu Putin. Din negocierile de la Minsk, preşedintele rus a ieşit victorios pe toate planurile. În timpul îndelungatelor negocieri, separatiştii proruşi au pus presiune pe Ucraina cucerind după lupte eroice un cartier al portului Mariupol. Speriat Poroşenko, preşedintele Ucrainei, a cedat pe toate planurile. Deşi Putin, Merkel, Hollande şi Lukaşenko au semnat acordurile de pace, în formatul Normandia, liderii separatiştilor Zaharenko şi Plotniţkii au refuzat iniţial să semneze. După ce rebelii proruşi au cucerit noi teritorii în estul Ucrainei au acceptat să semneze acordul de pace de la Minsk, care le este total favorabil. Pentru prima oară Kievul recunoaşte un teritoriu autonom controlat de insurgenţii proruşi în Donbass, ca o entitate statală separată. De Crimeea, ucrainenii nu au mai ridicat nicio obiecţie, dovadă că au realizat că au pierdut-o definitiv în favoarea Rusiei. Separatiştii proruşi obţin, incredibil, o zonă de securitate tampon extinsă, de la 50 de kilometri la o 100 de kilometri, conform tipurilor de armanent folosite, între armata ucraineană şi Republica Donbass. În consecinţă, rebelii proruşi au mai câştigat o halcă teritorială consistentă din teritoriul suveran al Ucrainei. În Donbass asistăm zilele acestea la o transnistrizare a estului Ucrainei. Liderii separatişti nu şi-au putut ascunde în faţa presei bucuria semnării acordului de la Minsk: „Noi am semnat acordul după rezultatele negocierilor. Sperăm că acum vom putea începe restaurarea republicii noastre. Cred că acceptarea acestui acord este o victorie importantă pentru republicile Donețk și Lugansk”. Graniţa Donbass-ului a ajuns la portul Mariupol. Pacea e firavă şi în favoarea Rusiei. De fapt acordurile de la Minsk oferă un răgaz Rusiei şi separatiştilor să reia ofensiva pe culoarul din nordul Mării Negre spre Odessa şi apoi spre gurile Dunării. Alexandr Zaharenko a ameninţat şi a mai spus că oricare incident sau neîndeplinire a punctelor din acordul de la Minsk vor conduce la aceea că „noi negocieri nu vor mai avea loc”, iar „toată responsabilitatea va fi pe seama lui Petro Poroșenko”.

 

Vladimir Putin a câştigat „pacea de la Minsk” şi curând va avea deschis culoarul spre gurile Dunării şi joncţiunea cu Transnistria. Tinerii românii de azi vor aştepta acasă cu înfrigurare să le vină în poştă ordinele de încorporare în Armata Română pentru a apăra frontiera NATO şi interesele anglo-americane din Europa de est.

Ionuţ Ţene

 

media-142373909123546500

12-02-2015   NapocaNews
      , ,