Titlul articolului este bun, incitant, care te îndeamnă să citești articolul (și cartea), dar nu este tocmai corect: sunt inginer și nu arhitect.
Îmi place și articolul domnului Ionuț Țene, dar conține câteva afirmații care nu pot fi susținute cu documente de arhivă. De exemplu: „…primarii au fost numiți politic de rege sau după 1945 de sovietici ca filozoful marxist Tudor Bugnariu și apoi de către partidul comunist”. Greșit! Sovieticii l-au numit pe Tudor Bugnariu în 1944, în 1945 l-au destituit. Regele a numit doar doi primari interbelici, pe Vasile C. Osvadă (interimar), decretul nr. 3365/1926 și, pe Sebastian Bornemisa (pe cinci ani), decretul nr. 3277/1938. Conform Constituției din 1923 trebuiau să se desfășoare, periodic, alegeri comunale, după un sistem folosit și în prezent la nivelul consiliilor județene, dar, sistematic, era obstrucționată constituirea consiliului comunal, prin diverse mașinațiuni politice. Ca urmare, Ministerul de Interne numea interimar o comisie și un președinte (primar), până la alegerile următoare. Au făcut excepție alegerile din anii 1926 și 1930, când a fost ales primar consilierul independent Teodor Mihali. În perioada comunistă, din cei 15 primari, cinci au fost aleși,și nu numiți.
În articol se mai spune că a fost neglijată dimensiunea politică a unor primari. Tema cărții o constituie primarii Clujului, și activitatea lor, în calitatea de edili și de gospodari șefi ai urbei. Aspectele politice, festiviste, sau omagiale, au fost ocolite în mod deliberat, conform precizărilor din carte, de la pagina 18, aliniatul 2.
Dacă din prezentarea unor primari transpar sentimente de „simpatie, empatie, sau de propensiune”, acestea sunt rezultatul documentărilor întreprinse și, mai puțin ale unor sentimente personale. Dând libertate sentimentelor mele, primarul Gheorghe Lăpădean, sau Aurel Duca, ar fi fost prezentați într-o viziune negativă. Ce părere ai putea avea despre un primar, precum Remus Bucșa care pe proprie răspundere, a hotărât să fie realizată statuia lui Lucian Blaga și bustul lui Ion Agârbiceanu, cu riscul pierderii fotoliului de primar (Decizia nr. 246/1970 de la Primărie; procesule verbale nr. 25/20-22.07.1970, nr. 16/30.09.1975 și nr. 18a/25.11.1975 de la Comitetului județean P.C.R Cluj).
Primarii de după 1989 nu au binevoit nici măcar să aducă statuia lui Blaga în locul predestinat, în piața și lângă instituția universitară care îi poartă numele.
Venind vorba despre statui, e bine de precizat că pe timpul lui R. Bucșa s-au ridicat cele mai multe lucrări de artă plastică monumentală, mai multe decât pe vremea lui GH. Funar și, mai reușite.
Nu poți avea aceleași sentimente și față de primarii suspectați de corupție, sau condamnați deja pentru corupție. După 1992, din domeniul public al orașului au fost înstrăinate zeci de hectare de teren, către firme private, prin metode netransparente și în detrimentul clujenilor. Despre asemenea aspecte nu se fac referiri în articol.
Discutând despre istorie și istorici, mi-ar face plăcere să văd o monografie a Clujului amplă, documentată, „scrisă cu acribie” și numărând câteva mii de pagini. Domnul Ionuț Țene, ca istoric și prin funcția pe care o ocupă în Primăria Cluj-Napoca, ar putea demara o asemenea lucrare. Aceasta ar fi și un omagiu adus de Primărie centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Lazăr Marian
