În fiecare şoaptă aştepţi să facă visul zi

dar noi suntem acum la fel de goi ca trupurile
atinse de îmbrăţişare şi febră,
abia contemporani iubirii noastre –
Cum ar fi să vezi în fiecare poem cuvintele
împăturind paraşute, lustruind arme,chefuind
pentru ultima oară, cum ar fi?
De eşti lângă mine, ele nu-ţi pot spune
cât îmi lipseşti.

azi-noapte s-a tras în poligonul din sânge
dimineaţă am numărat cuvintele,
găurile din ţinte – cele mai aproape de cap
erau văzul, gura, auzul, parfumurile –

de eşti lângă mine, ele nu-ţi pot spune
cât îmi lipseşti.

Adrian Mihai Bumb