În urmă cu ceva timp am scris un articol prin care propuneam mutarea capitalei României la Sfântu Gheorghe, argumentând și de ce propunerea (e drept, una inedită) este realistă. Observ acum că am primit un răspuns printr-un alt articol, scris pe blogul MaghiaRomânia, de către unul din redactori, jurnalistul Daniel Plăiașu. Cum concluzia lui e că propunerea mea urmărește scopuri anti-maghiare, cu toate că toți locuitorii municipiului ar beneficia de pe urma unei asemenea schimbări, mă văd nevoit să-i dau un răspuns.

1. În primul rând, mă acuză că încep articolul cu ”termeni ideologici” și ”afirmații doctrinare”, însă nu dă nici un exemplu. De fapt tot ce am scris sunt realități de la care pornește propunerea mea. Oricine poate fi de acord sau nu cu aceste realități, dar să le numești referiri ideologice și considerând astfel că ceva nu e bine, e exagerat și arată o lipsă de argumente serioase.

2. În al doilea rând, Plăiașu scrie ”autorul face apel la „emoția patriotică”, presupunând că orice formă de autonomie sau regionalizare este un separatism”, iar apoi explică că autonomia pe care anumite organizații ungurești o doresc în Transilvania nu este separatism. Adevărat că autonomia nu înseamnă separatism, dar de multe ori e primul pas spre separatism, doar nimeni nu o să ceară din prima independență pentru teritorii românești. Istoria recentă ne arată că e adevărat ce spun. Kosovo era o provincie autonomă a Serbiei înainte să-și proclame independența în februarie 2008. Crimeea era un teritoriu autonom al Ucrainei înainte să se declare independentă și să se alăture Rusiei. Catalonia are deja autonomie, dar mulți cetățeni sunt obsedați să se rupă de Spania și să devină un stat independent. Să credem noi, în România, că autonomia promovată de către grupări și indivizi cu un sentiment anti-românesc, nu va duce la separatism ar însemna să fim paraleli cu realitatea politică și socială din propria țară.

3. Este adus în discuție orașul Brașov, localitate propusă de Nicolae Iorga ca noua capitală a țării. Asta era acum mai bine de 70 de ani, în perioada interbelică, într-un context total diferit. Eu vorbesc de secolul 21. Dar nu mai contează, spre deosebire de Plăiașu, eu aș fi de acord cu mutarea capitalei și într-un alt oraș din Ardeal: Brașov, Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Târgu Mureș sau Sibiu. Sfântu Gheorghe e doar prima mea propunere, dar strategia mutării capitalei în interiorul arcului carpatic e mai importantă decât orașul ales. El însă invocă propunerea lui Iorga doar pentru a combate cele scrise de mine, ci nu ca o alternativă.

4. Autorul scrie apoi despre costurile exagerate ale mutării capitalei la Sfântu Gheorghe, care nu are o infrastructură și ar trebui totul pornit aproape de la zero. Acesta e unul din dezavantajele punctate și de mine în articol, folosindu-l drept contraargument e inutil. Avantajul, pe de altă parte (care nu l-a mai precizat) e că astfel s-ar putea dezvolta un oraș mic într-un mod ordonat și bine planificat. Nu putem spune că la fel s-a întâmplat și în orașe ca București sau Cluj. Apoi, spune că am ajunge ca Brazilia, unde costurile mutării capitalei de la Rio de Janeiro la Brasilia au fost enorme. Mă îndoiesc că a făcut planul urbanistic și calculul matematic, să demonstreze cum România nu și-ar permite o asemenea mutare. Costurile vor fi într-adevăr mari, dar prețul e unul ce merită plătit pentru a da țării o imagine nouă și a asigura unitatea teritorială.

5. ”Dacă nu cumva intenţionăm să repetăm la o scară mai mare megalomania lui Ceauşescu numită Casa Poporului” sunt cuvintele folosite în continuare. Aici încearcă să asocieze schimbarea unei capitale, ce presupune construirea unor noi clădiri, cu megalomania comunistă. Cât timp nu am afirmat nicăieri că vreau un mamut de beton într-o nouă capitală, această referire la epoca ceaușistă are doar rolul de a asocia propunerea mea cu niște idei pe care nu le susțin și nici nu le-am menționat sub nici o formă, astfel încercând să-i inducă pe cititori în eroare prin apelarea la o asemenea presupunere, existentă doar în imaginația autorului.

6. Redactorul MaghiaRomânia explică apoi cum de fapt Covasna nu este un județ sărac, atașând și o hartă a României cu bugetul pe fiecare județ. Nu sunt economist, dar sunt sigur că bugetul pe unitate administrativă nu e singurul factor ce determină nivelul de trai al populației. Și chiar dacă asta ar fi realitatea, sunt puține zone în România care le putem numi cu adevărat dezvoltate, asta în comparație cu regiunile din celelalte state ale Uniunii Europene. Las și eu o hartă mai jos, aceasta arată cum stau lucrurile la nivelul UE. Sfântu Gheroghe e apoi comparat cu Alexandria, Giurgiu și Vaslui, orașe mai sărace și se propune, cu o ironie ieftină, să mutăm capitala acolo. Evident, aici e ignorată poziția centrală a municipiului Sfântu Gheorghe. Autorul scrie despre avantajul deținut de Brașov ca nod rutier și feroviar, dar cum am spus mai sus, el nici măcar nu propune Brașovul ca o alternativă. Și dacă el alege să compare Covasna cu Vaslui, eu zic să comparăm România cu Congo și să nu mai investim în nimic cât timp trăim mai bine ca acolo.

GPD in the EU

7. În sfârșit ajungem la ceea ce îl doare pe Daniel Plăiașu: că mutarea capitalei în județul Covasna va atrage cu timpul muncitori, funcționari și furnizori de servicii din restul țării, iar asta va duce la creșterea procentului românilor în zonă și la transformarea secuilor într-o minoritate în județ. În România, fiecare cetățean, indiferent de etnie, are dreptul la liberă circulație și să se stabilească oriunde vrea. Să negi românilor dreptul acesta în propria țară e xenofobie la adresa majorității cetățenilor. MaghiaRomânia pretinde că e împotriva șovinismului, asta da ironie! Cu atât mai grav cu cât autorul e român (cel puțin după nume). Dacă mâine 200.000 de unguri din Ardeal vor să se mute în Tulcea, e dreptul lor, așa că pot și românii face la fel, când au ei chef, în județele Harghita și Covasna. Doar e țara noastră până la urmă. Și printre cei ce vor migra spre un nou centru politic se vor număra nu doar români, ci și ungurii. Să te legi de etnia celor care vor veni în căutarea locurilor de muncă în propria țară e un semn de intoleranță.

La sfârșit, Plăiașu încheie prin a mă acuza de xenofobie, de care el dă dovadă mai sus: ”articolul lui nu este nimic altceva decât dovada unei logici profund naționaliste, bazate pe frica și ura față de celălalt, cel care nu este „la fel de român” ca el”. Fără să mă cunoască și fără să știe ce naționalitate au toți prietenii mei, procedează ca un om lipsit de argumente: mă acuză de ură. Penibil! Acuma o ști și ce sentimente am în sufletul meu față de unguri. Probabil crede că fierb de mânie când aud pe cineva că vorbește în maghiară pe stradă. Replica ce mi-a fost dată se dorește a fi una bine construită, dar se termină foarte neprofesionist pentru un jurnalist: clasificând pe oricine se opune separatismului maghiar ca fiind șovin și având ură pentru tot ce e unguresc. Și mai amintește din nou că dacă doream mutarea capitalei în Transilvania, era musai să aleg Brașovul. Eu nu am nimic împotrivă, domnule Plăiașu. Dar dumneata, susții ideea de care faci atât abuz în articol? Căci altfel îți răspund sarcastic: vreau capitala României la Budapesta!

Codrin Goia

04-06-2015  
, , ,