Au intrat în panică! Fug ca iepurii în toate direcțiile de spui că au rămas fără aer… De fapt, sunt disperați că mâine-poimâine ar putea rămâne fără obiectul muncii lor puține dar bine remunerate! A singurei activități „lucrative” de care sunt capabili: anti-românismul desânțat!

Detractorii s-au panicat, plătitorii lor, „sponsori” per capita de denigrator, parte a „societății civile”, se agită disperați, țipând a nedreptate pe seama libertății (lor) de exprimare. Aleargă protestând, aproape smulgându-și părul de pe piept și tuleiele din barbă, față de nedreptatea ce li s-ar putea face! Aceea de a nu mai fi lăsați să ne linșeze istoria! Or, cum se vor mai descurca ei dacă nu vor mai putea să ne batjocorească drapelul național cu însemnele mortuare ale capetelor de mort din politichia maghiară și nu numai?! Să nu mai poată cohortele de venetici și detractorii lor mână dreaptă să ne terfelească însemnele naționale?! Asta chiar ar fi o lovitură dată „muncii” lor din ultimul sfert de veac. Și, taman acum, când erau gata să ne scoată harta din cuiul istoriei.

Iar dacă detractorii se agită că le rămân ong-urile fără finanțe, „sponsorii” se tem că ar putea ajunge, dimpreună cu lăcustele puse să macine românismul, direct la pușcărie. De aceea, ong-iștii puși în slujba deromânizării și-au pus mânile mânjite cu banii luați pentru a ne înjura pe stiloul de iscălire a unui protest-delațiune față de inițitiava legislativă a PSD-UNPR vizând sancționarea ofenselor aduse însemnelor naționale.

Inițiativa PSD-UNPR reprezintă o restituire necesară. Ca punct de plecare pentru multe alte restituri ale dreptului nostru ca români. Și trebuie să o apărăm! Ba, este o inițiativă care ar trebui completată, de la însemnele de stat la simbolurilor naționale. Pentru a nu mai permite unor infractori să ne închidă Istoria în debaraua jalnicelor lor „opere”. Pentru a nu mai permite „patibularilor” să-și „patapivieze” mizeriile emanate de cereberurile nedezvoltate pe post de opere naționale de terfelire a tot ce ne este nouă drag și sfânt.

Pentru că acești detractori trebuie să înțeleagă odată pentru totdeauna: lipsa de respect față de însemnele naționale nu se negociază! Și nici disprețul față de valorile și simbolurile românești nu poate fi acceptată. Căci, Drapelul Național și Imnul țării nu pot face obiectul exprimărilor „artistice ” de linșaj a demnității noastre sub presupusa acoperire dată de dreptul la libera exprimare.

Și nu, nu le pune nimeni mâna în gât detractorilor dacă și-au „pensulat” falusul imaginației în lumea perversiunilor lor artistice! Nu au decât să-și picteze mutrele fade pe crupa poneilor lor roz! Dar să nu îndrăznească a atașa simbolurile noastre naționale „operelor” lor, lucrări nu atât bolnăvicioase, cât mai ales precis direcționate ca manifestări vitroliante împotriva românismului. Iar acolo unde, poate, nu înțelegem noi „mesajul”, da!, să decidă Justiția… Pentru că este momentul să facem ordine în țara noastră! Iar ong-urile deranjate în programele lor anuale, bugetat planificate, de înfierare, dacă nu le convine, să-și schimbe obiectul de activitate! Să-i înjure pe alții, deși nu va mai fi probabil la fel de bănos!

Manipularea ong-istă din spatele așa-zisului protest public în numele „societății civile” este evidentă prin tendința de a amesteca conceptele de „stat” și „autoritate”, prin punerea unui egal persuasiv între ofensa adusă Imnului și Drapelului cu presupusa cenzură a „unor atitudini şi opinii critice la adresa autorităţilor”.

Cine protestează?! Evident, acea parte a „scoietății civile” care ne ține lecții periodice despre felul în care trebuie să respectăm „însemnele” și „simbolurile” veneticilor care ne tot culpabilizează istoria. Care ne impun pedepse penale pentru lipsa noastră de respect față de falsurile lor istorice prin care ne devalizează pecuniar și patrimonial.

Ei ce ce se agită, dezinteresat desigur, pentru supunerea noastră în numele toleranței, pentru feluite lespezi de prin cimitirele aleșilor, ne denigrează și instigă la nerespectarea simbolurilor noastre.

Căci, da, când unui popor îi iei, după confiscarea tradițiilor, Imnul și Drapelul Național, l-ai condamnat la uitare. La moarte prin uitare. Or, veneticii, prin slugile lor detractoare, filosofice, „literare”, artistice, teatral-cineastice, mai aveau doar un pas.

Și da!, disprețul față de însemnele nțaionale înseamnă să pui lângă drapelul țării felurite cârpe autonomiste ori banderolele unor jerbe funerare. Și tot dispreț se cheamă și intonarea înaintea imnului național a unor cântece revizioniste ori imnurile altor state.

Și atunci, Justiția să decidă! Dacă nu, vom ajung să ne judece Istoria pe noi pentru lipsa de reacție…

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea

tokes-secui-steag