Da, sunt alături de tineretul acesta curat care, asemenea nouă acum 26 de ani, umple străzile oraşelor, în cel mai mare protest naţional din 1990 încoace…
Da, este bine că a căzut Ponta. Şi Piedone. Şi Oprea. Meritau. Şi trebuie să ajungă la închisoare, toţi.
Dar, după atâtea experienţe decepţionante – începând cu decembrie 1989, iunie 1990, 1996, 2007, 2012 ş.a., nu pot să nu întreb: ce scenarii cinice a mai pus la punct sistemul? Ce regii ingenioase au stabilit deja serviciile secrete? Ce piesă de teatru urmează, pentru a ne risipi şi dezamăgi din nou?
Noi, cei care în 1989-90 aveam în jur de 20 de ani, am învăţat că, aici la noi, orice revoluţie este confiscată. Cine se pregăteşte să confişte şi ediţia 2015?
Nu pot uita că, în decembrie 1989, doi bătrânei paranoici au fost masacraţi mai rău decât porcii, pentru ca toate structurile PCR şi ale Securităţii – la fel de vinovate ca şi ei – să continue a controla resorturile politice şi economice ale noului stat român… Ei şi urmaşii lor se află şi astăzi în fruntea bucatelor. Ei patronează sistemul şpăgii, al para-ndărătului, al licitaţiilor cu dedicaţie şi al afacerilor cu statul. Ei deţin presa, ei ocupă Parlamentul, ei controlează serviciile secrete şi ficusul negrăitor de la Cotroceni, companiile, monopolurile tot… Ei dispun de viaţa şi moartea fiecăruia din noi.
Nu vreau ca Ponta şi Piedone să reprezinte ceauşeştii acestei noi ediţii a “revoluţiei în direct”, “executaţi” politic pentru a acoperi rămânerea la butoane a tuturor celorlalte canalii. La fel de vinovate ca şi ei de tot ceea ce s-a întâmplat în România din 1990 până azi. Nu vreau ca, pe protestul acestor tineri, alţi nemernici îmbuibaţi să se aşeze la masa tocmai părăsită de cei tocmai plecaţi. Nu vreau să văd în locul lui Ponta şi Oprea pe Blaga, pe Igaş ori pe Udrea… Nu vreau ca alternativa să fie acelaşi PNL care a reciclat inclusiv corupţii defunctului PDL.
Cu două săptămâni în urmă, procuratura militară a închis (evident la ordin…) dosarul Revoluţiei. Peste 1000 de oameni masacraţi pe străzi au devenit cifră într-un dosar clasat. Ne aşteptăm să fie găsiţi vinovaţi în ancheta morţii poliţistului Bogdan Gigina? Sau în ancheta de la Colectiv? Pentru un om?! Pentru zecile de oameni arşi?! Ce relevanţă au aceştia pentru cei care expediază moartea a 1000 de oameni, dintr-o manevră de pix?
Adevărul este că există o axă, nevăzută, ce uneşte morţii din decembrie 1989, pe cei din iunie 1990, de poliţistul Gigina şi de copiii arşi în Colectiv. Un fir nevăzut care trece prin noi. Ne bântuie somnul nopţilor, liniştea momentelor de bucurie şi ne umbresc tot ce facem de un sfert de veac încoace… Sunt sufletele lor neodihnite de nedreptatea, de socotelile încă neîncheiate aici, pe pământ. Iar mai înapoi sunt alte zeci de mii de morţi, căzuţi în munţi, în lagăre şi în închisorile comuniste, cei ce s-au opus făţiş dictaturii.
Într-o ţară în care atâtor morţi nu li s-a făcut dreptate, nimic niciodată nu va merge bine.
Voi, tinerii care astăzi umpleţi străzile oraşelor, vă aflaţi, chiar şi inconştient, pe această linie de luptă şi sacrificiu, ce se pierde în trecutul recent, încă mirosind a sânge şi fum… Voi aveţi datoria să realizaţi ceea ce noi nu am putut atunci. Sau măcar să încercaţi…
Dar pentru asta se cere plecarea actualei clase politice. De la PSD la PNL, trecând pri UNPR, MP şi UDMR, şi orice alte născociri ale sistemului de tip securist, toţi trebuie să meargă acolo unde le e locul: la coşul de gunoi al Istoriei.
Organizaţi-vă! Nu credeţi în cântecele de sirenă cu care vă vor ademeni! Refuzaţi ofertele cu care vă vor momi! Vor încerca să vă învrăjbească. Scuipaţi-i în ochi, arătându-le că nu sunteţi nici proşti, nici de vânzare!
Rămâneţi în stradă! Puneţi presiune pe sistemul corupt! Răbdaţi!
E timpul să reînviem spiritul Rezistenţei! Al celor ce au luptat în munţi, împotriva comunismului, şi au murit ca nişte câini, iubind România… Gherila noastră trebuie să fie una nu a armelor, ci una civică. A atitudinii. A nonviolenţei. A Libertăţii pentru care merită să murim şi noi. Pentru că, aşa cum spunea piesa formaţiei care concerta în Colectiv în seara masacrului, atunci când ne vom pierde Libertatea, va fi ziua când vom muri. Chiar dacă fizic, vom continua o viaţă de viermi.
Lupta continuă! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Florin Dobrescu – Buciumul
