Sistemul se numeşte astăzi Cioloş.De fiecare dată când este zguduit din temelii de propriile sale păcate, de câte ori încearcă să-şi acopere erorile şi crimele cu perdele de fum şi sânge, sistemul ticăloşit se renumeşte. Schimbă masca. Schimbă marioneta de acolo, din vârf.

Acest sistem statal, cel mai corupt şi mai cinic din întreaga Europă (exceptând Rusia, pe care nu o pot concepe în spaţiul European, decât strict geografic…), s-a născut din păcat şi fărădelege. Mama sa a fost Securitatea şi s-a iubit clandestin cu toate păcatele defunctului regim comunist. Pe cadavrele celor 1100 de morţi ai Revoluţiei din Decembrie 1989 s-a consumat păcatul său împotriva firii. Hibridul ce s-a născut a îngrozit Europa. Nici una din ţările fostului lagăr sovietic nu a zămislit asemenea progenitură. Eroarea genetică ne bântuie şi astăzi existenţele, urâţindu-ne viaţa zilnică şi zădărnicind orice iniţiativă sănătoasă.

La răstimpuri, masele descătuşate din complicea lor comoditate, zguduie acest morman de gunoi, răscolind mizeria. Cum spuneam, de fiecare dată, sistemul îşi schimbă, cu abilitate masca. Sau măştile. Bunăoară, în decembrie 1989 l-au sacrificat pe bătrânul cizmar, pentru a aduce o mască zâmbăreaţă. Iliescu. Şi toate măştile dimprejurul său. Una mai hidoasă decât cealaltă…

Şi tot aşa. Iar românii se amăgesc, de fiecare dată, crezând că asta-i masca cea potrivită. Ea ne va aduce fericirea. La fiecare nume pe care sistemul îl adoptă, românii intră în case, aşteptând miracolul. Care, evident, nu se mai poate produce într-o lume care s-a dezvăţat să mai creadă. Aşadar, numele nou al sistemului este Cioloş. El este născut din sistem, pentru sistem. Tehnocrat până-n măduva oaselor. Doar aşa se cere într-o ţară în care ideea de partid a fost compromisă total de o clasă politică venală. Nepot al nimeni altuia decât fostul şef al poliţiei politice „Doi ş-un sfert”, chestorul Ardeleanu, poreclit „Vulpea”. Motiv pentru care, nepoţelul său, viitorul tehnocrat, era poreclit de colegii de şcoală „Vulpiţa”. Logic, nu?

Soţ al unei distinse franţuzoaice, autoare a unui raport european ce a îngropat definitiv exporturile de vin românesc. Dar ce mai contează asta, la un aşa tehnocrat?
Ginere al unui socru cu grad mare în serviciile secrete franceze. Şi asta ce relevanţă poate avea, câtă vreme unchiul e mare în serviciile secrete româneşti?

Implicat într-un dosar penal pentru corupţie şi abuz în serviciu. Ei, şi? Ce, parcă Iohannis nu avea şi el procese? Şi uite că a apucat să devină preşedinte. Punct din care nu-l mai poate atinge nici unul din falsurile în acte publice utilizate în revendicarea de case la Sibiu. Pentru că, atunci când sistemul are nevoie de tine, serviciile secrete fac ele ce fac şi blochează dosarele de la DNA. Întrebaţi-l pe dl Blaga, că dumnealui ştie mai bine…
Şi, interesant, sistemul nu te pune într-o funcţie decât dacă şi tu ai nevoie de el… Bunăoară, dacă eşti un om curat, fără probleme penale, fără cadavre în trecutul tău, nu vei fi numit niciodată într-o astfel de funcţie. Pentru că sistemul nu te are la mână…

Întrebarea este: qui prodest? Cu serveşte numirea lui Cioloş? Mie? Dumneavoastră? Acestei ţări? Dacă prin ţară înţelegem încregătura aceasta mafiotă de interese şi ilegalităţi, atunci da. Dar dacă ţara suntem noi, atunci nu. Numirea lui Cioloş în funcţia de prim-ministru nu ne aduce nici un folos. Preşedintele României este discreditat. Nu doar ca urmare a sentinţei definitive de ieri, care atestă că actele ce au stat la baza retrocedării casei de pe urma căreia câştigă mii de euro, au fost false. El s-a discreditat din momentul în care a atacat frontal Piaţa Universităţii, încercând să şi-o însuşească. Şi astfel, dându-i lovitura mortală, pentru că românii au preferat să intre în case decât să devină masa de manevră a preşedintelui. Preşedintele s-a discreditat în momentul în care a dovedit că iniţiativa consultărilor cu societatea civilă a fost doar o diversiune la fel de securistică precum oricare din diversiunile înscenate din decembrie 1989 încoace. Aducând la Cotroceni exact aceleaşi feţe care, prin susţinerea acordată unor politiceni siniştri, sunt la fel de vinovate pentru ceea ce înseamnă azi sistemul.

Astăzi, mai mult ca oricând în ultimul an, propunerea preşedintelui României este lispită de orice suport moral. Pentru că el însuşi şi-a pierdut credibilitatea.

Preşedintele avea la dispoziţie şi alte nume vehiculate de media pentru funcţia de premier. Călin Georgescu bunăoară, expertul de la ONU şi din Clubul de la Roma, cunoscut pentru discursul său profund creştin şi naţional. Să fie tocmai ăsta motivul pentru care a fost evitat, abil, a nu ştiu câta oară, de sistem? Să fie faptul că nu are cadavre în dosarul personal? Să fie faptul că a sprijinit esenţial realizarea memorialului de la Aiud? Obstinaţia cu care sistemul îl evită pe Călin Georgescu m-a convins de faptul că este, de fapt, cel mai potrivit pentru o redresare a României. „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15:19)

Şi atunci, noi nu!…

Nu primim cadoul otrăvit al sistemului. Nu primim premierul oferit, pe tipsie, de serviciile secrete, prin mâna avutului la mână Iohannis. Noi vom continua să protestăm. În stradă sau în presă, în societatea civilă sau în cluburi gen Colectiv. Dar vom continua. Pentru că, altfel, vom înceta să fim liberi. Iar aceea va ziua în care murim…

Florin Dobrescu – Buciumul