Zilele trecute a apărut pe piaţa cărţii clujene, studiul eseu al istoricului Cornel Jurju: „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015. Cornel Jurju face parte din noua generaţie de istorici, care s-a format şi afirmat la şcoala Institutului de Istorie Orală, coordonată de prof. Univ. Dr. Doru Radosav.Istoricul clujean a debutat cu o excepţională carte despre rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni, fiind printre primele scrise pe această temă. Cornel Jurju a scris cartea pe o anchetă de istorie orală împreună cu Cosmin Budeanca – „Suferinţa nu se dă la fraţi.” Mărturia Lucretiei Jurj despre rezistenţa anticomunistă din Apuseni (1948-1958). Spirit incisiv şi informal, cu o propensiune spre acribie şi interpretarea hermeneutică a textului istoric, Cornel Jurju developează, în noul studiu apărut, universul istoriografic comunist privind monarhia şi stereotipiile comuniste care s-au prelungit şi după 1990 mulţi ani, chiar până în prezent. „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă” este o interpretare inedită şi exhaustivă a manualelor şcolare din perioada comunistă privind casa regală de Hohenzzolern. Autorul a parcurs cu răbdare şi atenţie de librar toate manualele comuniste, de la cele mai împietrite în ideologia comunistă, din perioada bolşevică a lui Mihail Roller, până la cele din perioada „deschiderii şi destinderii” naţionalismului comunist ceauşist şi semnate de Dumitru Almaş, Constantin Daicoviciu sau Ştefan Pascu. Istoricul Cornel Jurju reuşeşte să facă o ierarhizare a manualelor şi să le destructureze stereotipiile marxist-leniniste privind monarhia în România. Autorul evidenţiază cu calofilie un lucru comun al acestor manuale: subordonarea istoriei României monarhice ideologiei marxiste. Viziunea învăţământului din perioada comunistă nu a fost nuanţată faţă de monarhie niciodată: Carol I a fost „străinul” adus în ţară de forţele capitalului internaţional, în complicitate cu clasele exploatatoare reprezentate de burghezie şi moşierime. Circa 40 de ani manualele şcolare comuniste au mers pe tema „regelui străin” opus „bunului român”, reprezentat de muncitori şi ţărani exploataţi, un fel de comunişti avant la lettre. Nu întâmplător domnitorul Cuza, român neaoş, bun şi iubitor de dreptate şi ţărani, era în opoziţie cu „neamţul” Carol I implicat în „afacerea Strousberg” . Regele sărac în cârdăşie cu clasele exploatatoare şi-a întemeiat „domeniul coroanei”, pe munca şi pământul ţăranilor. Războiul de independenţă a fost doar o consecinţă a dorinţei Rusiei ţariste de a ne elibera de sub otomani, Carol I, deşi comandantul militar de la Plevna, era prezentat doar ca o anexă a comandamentului militar ţarist.
Forţa motrice a materialismului ideologic era ţărănimea şi muncitorimea, inventându-se biografii şi un partid socialist sau comunsit care era practic inexistent în perioada monarhică a României. Răscoala de la 1907 era prezentată în manuale prin caricaturi demne de „Urzica”, ca o răscoală împotriva regelui exploatator care a înăbuşit-o sălbatic în sânge, iar reforma agricolă din 1919 era doar consecinţa fricii faţă de revoluţia bolşevică. Unirea Transilvaniei cu România reprezenta doar voinţa maselor populare, iar manualele de istorie comuniste treceau sub tăcere unirea cu Basarabia sau Bucovina, eventual văzută ca o incursiune a armatei regale opresive asupra populaţiei basarabene care privea cu speranţă spre revoluţia bolşevică de la Moscova. Carol al II-lea era prezentat ca şi capul corupţiei marii oligarhii financiare din România în cârdăşie cu cea mondială, iar Garda de Fier o creaţie a claselor exploataoare pentru a zdrobi revolta muncitorilor de la Griviţa. Actul de la 23 august 1944 era prezentat elevilor ca o acţiune a PCR şi gărzilor patriotice, Regele Mihai I fiind doar „decor”, un executant al comuniştilor. Kilometrul O al modernizării comuniste a României începe cu instaurarea guvernului dr. Petru Groza, pe 5 martie 1945, iar abdicarea regală din 30 decembrie 1947, ca o consecinţă a voinţei maselor populare ce doreau instaurarea comunismului. Legenda plecării Regelui Mihai I, cu o avere imensă în trenul regal a fost o constantă a manualelor şcolare din perioada comunistă. Ceea ce e interesant în sublinierea autorului cărţii reprezintă unitatea ideologică a interpretării istoriografice comuniste asupra monarhiei. În privinţa monarhiei comuniştii nu au oferit nuanţe ideologice nici în perioada de aşa zisă deschidere din anii 70. Dacă Nicolae Ceauşescu a permis personalizarea istoriei prin emanciparea istoriografică a unor voievozi şi domni ca Mircea, Ştefan sau Mihai, în legătură cu Casa Regală comuniştii au gândit la fel din 1947 până în 1989 şi şi-au transpus viziunea dogmatică în manualele şcolare. Singura concesie pe care au făcută comuniştii naţionali, a fost recunoaşterea evidentă a conducerii trupelor româno-ruse de către Carol I în războiul de independenţă de la 1877 şi publicarea scrisorii marelui duce Nicolae către principele român. Ceauşescu a permis această nuanţă pentru a mai şicana URSS în conflictul său de independenţă faţă de Moscova. A fost singura concesie admisă de autorii manualelor comuniste. De apreciat că istoricul clujean, Cornel Jurju a publicat la sfârşitul cărţii sale şi fragmente de interviuri orale din anii 90, în care se observă clar influenţa acestor manuale şcolare, ca o prelungire nefastă a regimului, în tipologia gândirii schematice a românilor chiar la ani buni de la revoluţie privind rolul şi importanţa monarhiei în istoria României moderne şi contemporane. În comunism, manualele şcolare au introdus tema monarhiei în pistoanele interpretării dogmatice marxist-leniniste până la capăt, fără nicio concesie.Istoricul insistă pe ”forța motrice” a marilor puteri străine înconjurătoare care a modelat istoria țărilor române, aducerea lui Carol I în Principatele Unite fiind oarecum o continuare firească a acestora. Personal aș atenua puterea comprehensivă a acestor ”forțe motrice„ străine în sinergie cu o combustie internă națională legată de imponderabilitățile unei istorii românești seculare. Cu această nouă carte scrisă, într-un stil cursiv, antrenant şi eseistic, Cornel Jurju se alătură cu îndrăzneală generaţiei sale de istorici excepţionali ai şcolii istoriografice clujene, care gravitează în jurul Institutului de Istorie Orală şi nu numai: Vali Orga, Ionuţ Costea, Luminiţa Dumănescu, Cosmin Budeancă, Adrian Bodea sau Ioana Cosman. „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”, e o carte care poate deveni un bestseller dacă s-ar ocupa o echipă managerială ca să o promoveze şi care prin valoarea sa ştiinţifică şi interpretativă „bate” multe cărţi scrise ca pe „bandă rulantă” de către bucureşteanul Lucian Boia.
Ionuţ Ţene
Fara comentarii la “Tovarăşi împotriva Coroanei. O demantelare a istoriografiei comuniste privind monarhia”
O alta carte dedicata criminalilor regi STRAINI ai Romaniei.Da, Ionut Tene, oricit ar vrea xenogilocratii romani, Carol I a fost STRAIN, cum poti nega evidenta ?Carol I a fost criminal iar despre razboiul de independenta si despre Carol I, vezi ce spune IG Duca in memoriile sale…
„Demantelare” ?! Invata sa scrii cum trebuie in limba romana neispravitule. Monarhia a fost inlaturata pentru ca a nenorocit de doua ori Romania, in 1940 si in 1944.
Băi,AH, ești un prost. Domnul dr.Țene a scris corect. Se vede că ești un invidios și te simți inferior. Nu ai curaj nici numele să-l scrii.Ești o nulitate.Pa! Nu mai face umbră degeaba pământului.
Domnul AH, greșește. un analfabet ca el dă sfaturi unui mare ziarist. Face și el ca bancul cu purecele și elefantul.Păcat că mai sunt oameni slabi ca AH.
DUHOAREA COMUNISTA a aparut,recent pe "sticla " televiziunilor sa atace CORONA REGALA.Era speriata DUHOAREA ca "revolutia tanara" le va suci gatul.Au "inzestrat" tanara
revolutie cu promisiunea posibilitatii accederii in parlament si in guvern si s-a mai salvat inca odata DUHOAREA !
Din anchetele tatalui meu a reiesit ca regele era spion sovietic. A aflat inatai cand era sa fie trimis la Poarta Alba de catre echipa de informatori de verificare a generalului Boico si ultima confirmare a fost dupa trei demisii in urma anchetarii soferului personal al regelui Mihai.
Dati acestei duhori si niste nume ca sa vada oamenii ce inseamna adevarata duhoare comunista
Stafiile rosii bantuie din nou sub anonimat speriati de adevarul istoric.Tovarasi mai devreme ori mai tarziu adevarul va fi cunoscut si atunci lada de gunoi a istoriei va astepta.Traiasca Romania Regala !Nihil sine Deo!
Tovarasii au invatat bine .Se vede ca manualele de istorie in cauza le-au citit din scoarta in scoarta si li s-au intiparit bine in memorie .Ca si „Ana are mere”.Cu manie bolsevica,inainte tovarasi !Dar amintiti-va de talharul de pe cruce ,nu e tarziu nici in ultima clipa !
Imi pare rau, dar acest articol aluneca in cealalta extrema. Trebuie facuta deosebirea intre primii doi regi ai Romaniei si ultimii doi. Sint republican, pentru simplul motiv ca nu accept ideea de „uns al Domnului” si mai ales ma ingrijoreaza gindul ca linia dinastica (succesorala) ar putea aduce pe tron un nou Carol al II-lea sau un nou Mihai. Il apreciez pe Carol I care, neamt fiind, a devenit un domnitor roman patriot. Nu il acuz pe el pentru marea afacere (mafiota) Strousberg – la urma urmei, escrocii evrei incepusera sa paraziteze statul roman inca din timpul lui Cuza (vezi cazul Cezar Librecht). Il apreciez, dar nu ii recunosc lui dobindirea independentei – independenta a fost declarata de parlamentul roman (un parlament mult mai patriot decit cel de azi) si cistigata pe cimpul de lupta de armata romana. Regele a semnat doar decretul prin care a luat act de vointa parlamentului. Il apreciez pe regele Ferdinand care, cu durere in suflet, a acceptat intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii lui de obirsie. Dar nu accept ideea ca el a fost „Unificatorul”. Parlamentul roman devenise tot mai las, tot mai temator sa nu supere marile puteri. Marea Unire s-a realizat intrucit marile adunari populare din Basarabia, Bucovina si Transilvania au votat unirea cu tara. Regele Ferdinand a luat doar act de vointa romanilor de peste granita. Nu putem sa atribuim regilor merite care nu le apartin, dupa cum nu ii putem invinovati de crimele savirsite in timpul domniei lor din ordinul guvernului (sub toti cei 4 regi ai Romaniei, armata si jandarmeria a tras in poporul roman: impotriva taranilor in 1888 si 1907, impotriva grevistilor tipografi in 1918, grevistilor mineri in 1929, impotriva grevistilor petrolisti in ian. 1933 si impotriva grevistilor ceferisti in feb. 1933). Am citit dupa 1990 ca cei 11.000 de tarani ucisi in 1907 sint o minciuna a propagandei comuniste, ca in realitate au fost ucisi doar 800. Ei bine, aceasta este o minciuna a propagandei anticomuniste – daca exista un roman in care am o incredere nelimitata, acesta este dr. Ncolae Constantin Paulescu, cel care in anul 1913, intr-una din cartile sale (cea care i-a refuzat premiul Nobel pentru medicina) scrie despre cei 11.000 de tarani ucisi. Cred ca doar un imbecil l-ar considera pe Nicolae Paulescu comunist. Apoi, a intervenit degenerarea casei regale. Carol al II-lea, un Mecena al culturii, a fost un corupt, un criminal, un tradator de tara.Sub el, a inceput uciderea legionarilor si a comunistilor. A fost o crima abominabila ordinul dat de el ca dupa executarea lui Armand Calinescu, ca represiune, cca. 300 de legionari nevinovati sa fie ucisi in public iar timp de trei zile cadavrele sa fie expuse in pietile publice din resedintele de judet. Si au fost schingiuti si ucisi comunistii – nu faceti confuzie intre comunisti si bolsevici. Comunistul Nicolae Cerveni, de pilda, la un seminar de marxism-leninism in 1948, a facut o paralela intre Hitler si Stalin – a doua zi, colegul sau, evreul Foscolo l-a denuntat iar Cerveni a fost exclus din facultate si condamnat la 5 ani de inchisoare. Dupa Carol al II-lea,a venit Mihai. A stat in total pe tron 10 ani (1927-1930 si 1940-1947) dar a fost rege o singura zi: pe 23 august 1944. Dupa arestarea Maresalului, si-a impartit viata intre cursele auto si noptile petrecute cu amanta evreica grecoaica pe care Ana Pauker i-a bagat-o in pat. Sa fii conducatorul unei tari presupune in primul rind obligatii si nu drepturi – multi domnitori ai Tarilor Romane si-au dat viata luptind pentru Tara. Fostul rege Mihai, avind doar scuza tineretii si a lipsei de experienta, si-a abandonat tara – desi putea sa ceara sprijinul rudelor, care printre altele conduceau Marea Britanie. Da, aici ii dau dreptate lui Traian Basescu, cel care l-a numit tradator de tara. Am citit ca dupa abdicare, atit Gheorghiu Deja cit si Stalin l-au subventionat cu multe mii de $ lunar. Cred, fiindca altfel este greu de inteles cum un mecanic auto isi poate cumpara un palat la Versoix si poate tine 5 iede la facultate in Anglia. Nu il consider pe Mihai corupt, ca tatal sau, dar coeficientul sau de inteligenta este in mod evident foarte redus. In ce priveste enorma avere a familiei regale, eu nu stiu cum a fost dobindita (in mod evident, printul Carol I a venit in tara fara nici o avere) asa ca nu pot sa-mi dau seama cum au dobindit ceea ce au primit inapoi pina acum (atitea palate si castele, atitia munti, atitea zeci de mii de hectare) si mai ales, de unde vrea sa primeasca „Prense Paul”, atitea alte zeci de mii hectare. Regalistilor de aici si de oriunde, le spun un singur lucru: nimeni nu poate sti cine se urca pe tron dupa un rege bun!