”Îi vom lovi fără milă. Ne-au atacat valorile și modul de viață”. Da, îi vor lovi fără milă. Iar atentatele vor fi tot mai nemiloase. Este, aici, o spirală a violenței. Și, mai ales, este, aici, o necunoaștere a celuilalt, o necunoaștere reciprocă și profundă. Sau poate doar se prefac, de ochii lumii, că nu se cunosc.

Înainte ca teroriștii să ne atace, nouă, ”albilor”, europenilor, occidentalilor, valorile și modul de viață, noi, ”albii”, europenii, occidentalii, le-am invadat spațiul. E drept, ne-am lăsat conduși de marele prieten de peste Apa cea Mare. Marele exportator de democrație și, la schimb, importator de petrol.

Ținem cu dinții să apărăm democrația impunând-o întregii lumi. Dar nu ținem deloc să vedem dacă democrația poate fi impusă în zone în care nu poate fi impusă.

Iar una dintre aceste zone este spațiul arab. Din nordul Africii și până în Orientul Mijlociu, marele prieten de peste Apa cea Mare a ținut zona în electroșocuri continue. Doar în ultimii ani am consemnat invazia Irak-ului, execuțiile lui Saddam și Gaddafi, ”Primăvara arabă”, aruncarea Siriei în război civil.

Țări stabile, precum Irak, Libia și Siria, au fost distruse odată cu intervenția marelui prieten de peste Apa cea Mare. Consecințele le vedem acum și le vor vedea, poate, multe generații europene de acum încolo.

Împinsă într-un război care nu este al ei, Europa plătește pentru gravele erori din ultimele decenii.

Și totuși, cine ar fi avut interes să existe atentatele de la Paris?

Octavian Stăncioiu