Este deja al treilea an când ajung să scriu de sărbătorile de iarnă despre diferenţa dintre cele două calendare: nou şi vechi. Problema, în pofida unor motive canonice şi astronomice invocate, este cu totul alta. Diferenţa dintre cele două calendare marchează o frontieră dintre două civilizaţii radical opuse: civilizaţia Apusului raţionalist şi civilizaţia Răsăritului şi a Tradiţiei.

Victoria calendarului nou în România anului 1924, nu a fost decât o victorie a civilizaţiei Apusului, prin intermediul comunităţii greco-catolicilor – un cal troian al Vaticanului în sânul României ortodoxe şi al guvernului Iuliu Maniu, care era un reprezentant al greco-catolicismului.

Din păcate, manualele de istorie nu relatează despre teroarea pe care au declanşat-o guvernul lui Iuliu Maniu împotriva poporului român, care refuza să primească noul calendar, adică un sistem de măsurarea a timpului după matricea occidentală. Totuşi, adevărul rămâne a fi unul singur: stilul nou a fost impus românilor prin maltratări şi asasinate, fapt care este dovedit de zeci de mii de documente din arhivele româneşti.

Astăzi cei care rămân în sânul vechii tradiţii româneşti, rămân a sărbători Crăciunului şi celelalte sărbători ortodoxe după calendarul vechi, iar cei care preferă să iasă din tradiţie, în favoarea unor opţiuni politice şi civilizaţionale, nu religioase, aleg intenţionat 25 decembrie. Din fericire, o mare parte a românilor basarabeni rămân a fi fideli Tradiţiei.

Iată ce scrie în 1929 gânditorul român Nae Ionescu:

„Un sătean din fundul Moldovei m-a cercetat acasă. El îmi aducea o petiţie semnată de câteva sute de oameni, pe care eu trebuia să o prezint ministrului Cultelor şi prin care creştiniicer Ministerului să-i lase să-şi prăznuiască sărbătorile după stilul vechi…

Petiţia este tipărită. Ceea ce însemnează că asemenea hârtii circulă pe o rază mai întinsă în ţară. Mi se afirmă că acţiunea împotriva noului calendar are impunătoare proporţii. Treizeci de comune din acel colţ de Moldovă nu mai merg la biserică pentru că preoţii slujesc după nouaorânduială a Sfântului Sinod. Unii din ei se duc duminica, dar lucrează în zilele de sărbătoaredupă stilul nou. Alţii ocolesc biserica chiar în zilele de duminică pentru că… se calcă legea.

Asta însemnează că nici până astăzi opera de lămurire a credincioşilor, pe care am cerut-o stăruitor în urma neîndemânaticei reforme a calendarului şi care, pe alocurea, a fost chiariniţiată, nu şi-a făcut efectele…”

„De ce se tem anume creştinii? De păcatul de a prăznui sărbătorile împărăteşti şi pomenirea sfinţilor Bisericii în alte zile decât cele de până acum, presupuse ca indicate de Biserica Drept credincioasă. Să presupunem un moment că teama lor ar fi fundată. Şi că, în adevăr, noul calendar ar fi o greşeală şi un păcat împotriva Ortodoxiei…”

Octavian Racu

 

s560x316_Craciun_rusi_lipoveni