Predica Parintelui Ioanichie Balan la Duminica dinaintea Botezului Domnului (1999):

“Preacuviosi parinti si iubiti credinciosi,

Suntem in prima duminica a noului an [civil], a anului 1999. Primul lucru – mai intai – trebuie sa dam slava lui Dumnezeu ca am ajuns cu zile pana astazi. Multi dintre fratii si parintii nostri au plecat la Domnul inainte de a se incheia anul trecut si, iata-ne, suntem deci datori sa multumim bunului Dumnezeu ca am pasit pragul noului an cu speranta unui an mai bun, de pace, de liniste, de sanatate si de mantuire. Nu uitati, intai de toate, sa multumim Domnului. Si dumneavoastra, si noi. Sa-I multumim pentru sanatatea pe care ne-a dat-o, sa-I multumim pentru copiii si tinerii care vin la manastire, si copiii pe care ii nasteti sau ii purtati in brate, sa-I multumim bunului Dumnezeu ca, inca, tara – cu toate tulburarile care sunt – este oarecum mai linistita fata de altele – stiu eu? – si sa multumim, in sfarsit, bunului Dumnezeu ca avem sanatate – cata avem-, ca avem Sf. Liturghie in sarbatori si duminici, ca avem preoti in satele noastre, pentru ca bunul Dumnezeu inca ne iubeste. Pentru toate acestea sa multumim bunului Dumnezeu!

Este prima datorie, sa-I multumim deci bunului Dumnezeu ca am ajuns inca cu bine astazi si pana astazi si ca, iata, am inceput un an nou. Prima sarbatoare in anul nou, dupa Sf. Vasile – care a fost la 1 ianuarie, pomenirea Sf. Vasile cel Mare – este pomenirea Sf. Ioan Botezatorul care L-a botezat in Iordan pe Mantuitorul Hristos.

Ioan boteaza spre pocainta in Iordan, CernicaAstazi am auzit “Evanghelia dinaintea Sfantului Botez”. Si incepe cam asa: intai ne aminteste ca era Ioan in pustie, “Glasul celui ce striga in pustie”, si se nevoia Sf. Ioan Botezatorul undeva in Muntii Iudeei. 30 de ani de pustie a petrecut, si de rugaciune si de nevointa, ca sa se faca vrednic sa boteze pe Mantuitorul Hristos. Mantuitorul nu avea nevoie de botezul omului, ca nu avea pacate, dar ca sa ne invete pe noi, pacatosii, sa ne smerim si noi, fiecare unul altuia si toti inaintea lui Hristos, a duhovnicului, sa ne smerim marturisindu-ne pacatele noastre. Asta e taina Botezului pe care l-a practicat Sf. Ioan Botezatorul, a invatat lumea ca fara spovedanie si fara spalarea pacatelor cu cainta, si fara marturisire deci, nu ne putem apropia de Hristos. Si acesta se numeste botezul pocaintei.

Asadar Sf. Ioan, dupa 30 de ani cat a stat in pustie imbracat intr-o haina din piele de camila si incins cu brau de curea, dupa 30 de ani a luat porunca de la Dumnezeu sa se duca in partea de rasarit. Noi am ajuns odata pe acolo, prin Tara Sfanta, si acolo, spre rasarit, se coboara in vale pana in Valea Iordanului. E o vale destul de adanca si lipsita de verdeata. Mai mult nisip si caldura foarte mare acolo. Si a fost trimis acolo ca sa pregateasca lumea pentru venirea lui Hristos. Si propovaduia, spunea cuvant de invatatura:

“Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!”,

“Iata Mielul lui Dumnezeu Care vine sa ridice pacatele lumii”.

Apoi indemna ca sa dea din hainele lor – daca aveau doua sau trei – una celui sarac; daca au bani, sa dea si celui ce nu are; fiecare sa se multumeasca cu cat ii da Dumnezeu, cu “salariul” lui, cum se spune acolo – citim la Marcu in special, la Evanghelie la inceput – si fiecare sa isi caute de sufletul lui si de pocainta. Iar pe cei bogati, pe cei zgarciti, pe cei rai ii mustra si zicea: “Pui de naparca …” pentru ce-ati venit aici daca nu aveti smerenie? Adica, cu alte cuvinte, daca din inima nu ne caim, nu ne pocaim, degeaba mergem noi chiar si la Biserica. Ne trebuie si cainta, ne trebuie si lacrima, ne trebuie si rabdare, ne trebuie si milostenie la cei saraci, cat de putin trebuie sa facem si noi, sa ne ajutam frate pe frate. Asa invata Sf. Ioan acolo, in Valea Iordanului, si asa a facut-o pana cand a venit Mantuitorul sa Se boteze de la Ioan.

Care e taina botezului practicat de Sf. Ioan Botezatorul, sau ce simbolizeaza el? Simbolizeaza spovedania noastra, a crestinilor. Si iata ca, la inceput de an nou, aceasta Evanghelie ne indeamna sa va oferim acest indemn: sa pornim la un an nou cu viata noua, cu inima curata si smerita, cu dragoste si fratie intre crestini, intre rude, intre toti. Si sa promitem bunului Dumnezeu la inceput de an nou, daca vrem sa ne mearga toate mai bine decat acum, ca vom veni duminica regulat la Biserica, fiecare in satul lui sau la parohia lui, sau la un schit, care unde poate. Cel mai bun sfat pe care vi-l dam noi acum este acesta: Nu lipsiti sarbatoarea, duminica, de la Sf. Liturghie! Este cea mai mare slujba si jertfa care se face pe pamant. Fara Sf. Liturghie nicio rugaciune nu are valoare, iar daca incepem cu Sf. Liturghie si terminam cu iertarea catre toti, cu adevarat suntem pe calea lui Hristos, pe calea pocaintei, pe calea mantuirii. Asa ca indemnam inca o data sa incepem anul nou cu o viata noua: cu ganduri mai bune, cu rabdare mai multa. Viata este grea. Suntem si noi tot de la tara, nu suntem de pe alta parte. Stim toate necazurile dv., poate chiar mai mult decat credeti, pentru ca suntem dintre oameni, din satele acestea, si ne e mila de oameni, dar trebuie sa va si indemnam, sa va mai si mangaiem, sa va mai si vorbim mai aspru putin, ca asa sa intelegem ca fara rugaciune, fara Sf. Liturghie, fara prezenta noastra regulata la Biserica – pe cat se poate, afara de boala, de necaz, afara de nastere, atuncea fiecare stie ce are de facut – deci, fara aceasta lucrare duhovniceasca care se face in Biserica, fara Sf. Liturghie si toate celelalte slujbe, si fara rugaciunea de acasa seara, dimineata, care cum poti, un Acatist macar, un Paraclis, o catisma, daca nu doua-trei la Psaltire, cateva metanii, macar 10, macar 20, altii fac si mai multe, cateva lacrimi din inima, cateva cuvinte citite din Sf. Evanghelie in fiecare seara; decat sa citim minciuni din ziare sau ca sa ne mai tulbure, mai bine mai citim in Sf. Scriptura un capitol, doua – cate putem – sau viata unui sfant. Si veti vedea ca inceputul Anului Nou cu adevarat atunci va fi cel mai binecuvantat, cand vom asculta cuvintele acestea, ale Sfintilor Parinti, si vom porni intai Anul Nou cu rugaciunea, nu cu vinul si nu cu placerile – le stim, toate se cuvin la locul lor si cu masura, dar intai Sf. Liturghie. Si veti vedea cum Dumnezeu, daca ne vom ruga cu totii, linisteste tara, impaca lumea, da ploaie timpurie si tarzie, Sfintii se roaga pentru noi, Maica Domnului nu ne paraseste si ne ajuta intotdeauna, daca ne rugam cu evlavie Preasfintei Fecioare Maria, preotii se bucura si ei ca poporul e bland si ii asculta, si-asa traim in dragoste unii cu altii. Este singura noastra cale prin care putem sa mergem pana la Hristos: calea iertarii, calea rugaciunii si a Sfintei Liturghii, calea impacarii si a milosteniei. In rest, prapadul pe pamant.

Tare ne-am bucura daca oamenii, crestinii nostri, ar renunta la carciumi – carciuma este casa diavolului, carciuma este casa unde se huleste cel mai mult Dumnezeu si oamenii, unde se vorbesc lucruri urate de tot, care ne este si rusine sa le amintim, si mai ales crestinii si crestinele si femeile chiar, in timpul de astazi, este un pacat de moarte, pe care numai Dumnezeu stie cum ne va pedepsi, pentru care ne va pedepsi daca nu ne-am pocai.

Asa incat, iubiti frati, iata pe scurt misiunea Sf. Ioan Botezatorul – anul nou incepe cu Sf. Ioan Botezatorul. Sa il luam de model – cat-de-cat – pe el: o singura haina si aceea de piele de camila, o singura cingatoare, cu niste sandale in picioare, fara nimic pe cap, fara mama, fara tata – ca-i murisera, i-a ucis Irod – fara acoperamant, fara casa, fara mancare calda, fara nimic – manca acrida si miere salbatica, si bea apa de undeva din raul Iordanului.

00166Ei bine, sa luam aminte ca avem doi sfinti mari care ne ajuta la mantuire cel mai mult. Intai este Maica Domnului – care sta de-a dreapta Preasfintei Treimi si care a avut aceasta vrednicie de a naste pe Hristos dupa trup – si al doilea este Sf. Ioan Botezatorul – care sta de-a stanga Preasfintei Treimi, in aceeasi imbracaminte pe care o purta cand era pe pamant -, si se roaga amandoi inaintea Tronului Preasfintei Treimi ca sa miluiasca Dumnezeu lumea, sa mangaie popoarele, sa se stinga razboaiele, sa inceteze cutremurele, sa se intoarca lumea la Hristos, la pocainta. Aceasta este singura cale pe care putem, si trebuie sa mergem si sa o strabatem. Daca nu, fiecare va lua asa dupa faptele care… e distras.

Fiindca suntem la Biserica si este inceput de an, incercam sa va mai indemnam si noi, inca o data, ca sa nu amanati, regulat, sfanta spovedanie. Ce facea Sf. Ioan? Punea mana pe capul celui care venea la Iordan si il cufunda pana la grumaz, pana la gat cum se spune romaneste, si atuncea omul acela isi marturisea pacatele. Botezul lui Ioan nu a fost un botez ca botezul crestin. Era numai o pregatire. Il baga in apa si il invata, cum se spune, sa se marturiseasca, sa-si spuna faradelegile pe care le-a facut. Numai il pregatea. Ei bine, aceasta pregatire pe care a facut-o Sf. Ioan cu poporul de atunci, noi o savarsim cu adevarat acum prin taina sfintei spovedanii. Este un pacat de moarte daca credinciosii nostri nu se spovedesc de patru ori, cel putin, pe an. Macar de patru ori pe an. In alte parti spovedania s-a cam dat deoparte; numai deasa Impartasanie. Nu incepeti asa! Incepeti cu deasa spovedanie si cu sfanta Impartasanie cand ti-o da preotul si duhovnicul tau. Si sa vedeti ce bine merge in casa dumneavoastra, si copii cresc frumos, si casa e linistita, si Dumnezeu binecuvanteaza, si painea ajunge, si banul sporeste, si toate sunt bune. Deci asta e unul din indemnurile principale, pe care il punem la inceput de an.

Al doilea lucru in care vrem sa staruim: sa mai terminam cu judecatile intre neamuri, intre rude – de la gradina, de la pamant, de la cutare, de la cutare, ca mi-o zis, ca i-am zis. Am vrea ca la noi, la manastire, sa vina credinciosii impacati cu toti. “N-am parinte nicio judecata, n-am niciun proces. Mi-a luat frate sau vecinul o bucatica, sau nu mi-a luat, … ne-am impacat, nu ne certam, nu ne injuram, nu ne batem”. E vremea aceasta acum. Daca stim sa ne iubim si sa ne iertam unii pe altii, si daca ne tinem cu mana de crucea lui Hristos si de Sfanta Biserica, cu adevarat tara noastra si lumea crestina ii salvata. Daca nu, prapad. Asta e viitorul apropiat care ne asteapta. Depinde unde ne indreptam noi. Sa mergem cu totii, o turma duhovniceasca, catre Hristos prin Biserica: prin manastiri, prin spovedanii, prin milostenii la cei saraci – cat se poate -, prin viata linistita si prin toata fapta buna pe care puteti sa o faceti fiecare.

rugaciune-deisis1Astea sunt indemnurile, pe scurt, ale noastre, pe care vi le prezentam astazi, si sa nu uitati modelul de viata al Sf. Ioan Botezatorul, nu uitati ca avem doi mari sfinti care se roaga pentru toata lumea: Maica Domnului si Sfantul Ioan. E bine daca s-ar putea, macar o zi pe saptamana, sau doua zile pe saptamana, Acatistul Bunei Vestiri sau al Maicii Domnului, si macar o data pe saptamana Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul. Si duminica Acatistul, sau alta rugaciune a Mantuitorului Hristos. Duminica e ziua Invierii. E ziua Biruintei. Iata, Hristos vine!, Iata, Hristos Se apropie de Iordan sa primeasca botezul; peste doua-trei zile vom praznui Botezul Domnului, dar si noi sa ne pregatim botezandu-ne duhovniceste prin parasirea pacatelor, prin spovedanie curata, prin rugaciune mai multa, prin citire la sfanta Psaltire, si prin toata fapta buna.

De vom face aceste cateva lucruri, iubiti frati, bunul Dumnezeu va fi si cu dumneavoastra si cu noi, si tara noastra va rezista la toate aceste presiuni dinauntru si mai ales din afara, si vom birui! Cei care se lupta cu noi, se lupta sa ne saraceasca, sa ne prapadeasca material, iar noi sa ne luptam cu ei prin rugaciune, prin fapte bune, prin credinta tare in Dumnezeu, si veti vedea ca tara ne va hrani mai departe, pamantul acesta, si batranii se vor ruga pentru cei mai tineri, si preotii in continuare vor savarsi sfintele slujbe si Sfanta Liturghie, si manastirile de asemenea, si atuncea tara va fie bine framantata si Dumnezeul milei si al pacii si al iubirii de oameni va fi cu noi. Fie ca bunul Dumnezeu sa binecuvanteze inceputul Anului Nou iar noi, multumindu-I pentru toate, sa Il slavim in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!”

Citește mai mult pe: Cuvântul Ortodox