trenul aleargă și mușcă din noapte

eu mănânc cornul la marginea șoaptei

trenul fuge de lume speriat
eu mă întorc acasă pe jos și ușor șchiopătat

trenul și-a pus căciula de noapte din neon
mașinile așteaptă cuminți în coloană la semafor

trenul e verde și liber să strângă din buze
eu pun o piatră de cuvinte pe șină la stop
se aud caii departe-n galop

trenul duce metafore ambalate frumos
eu aprind țigara să dau lunii foc

trenul s-a oprit obosit să adape și să pufăie ușor
m-am ridicat în picioare și-am aruncat lasoul jos
trenul tropăie ca un mânz frumos

Ionuț Țene