În comunism a apărut o teorie care a făcut şi face o carieră incredibilă, protocronismul. Ceauşescu a îmbrăţişat-o imediat, fiindcă ea demonstra că noi, românii, suntem indubitabil primii în toate, ca Miciurin cu mărul de 5 kilograme din Siberia. Suntem cei mai vechi de pe pământ, domnilor occidentali, cei mai pricepuţi în abţibilduri, cei mai mari inventatori, cei mai mari filosofi, medici, scriitori, alchimişti (scuzaţi, voiam să scriu chimişti!), cei mai buni biciclişti, fotbalişti, sportivi în general. Primii în toate, protocronişti, când alţii, ca americanii, nici nu se născuseră.

Dar să ne imaginăm azi că nu suntem chiar primii, ci pe locul 2, ca Halep în ierarhia tenisului mondial feminin. Locul 2 pe hârtie, dar pe teren? E în plină desfăşurare frumosul Australian Open. Unde e Halep? A pierdut din primul tur la o chinezoaică aflată pe locul 135 şi pentru prima oară câştigătoare a unui meci într-un Gand Şlem. Toate sportivele mari sunt prezente, au succes, sunt invitate la emisiunea lui Mats Wilander, e spectacol mondial, dar fără România, de fapt, fără Halep. Cu un turneu înainte, când urma să se întâlnească cu o sportivă bună, Victoria Azarenka, s-a retras. A dat bir cu fugiţii marea sportivă de pe locul 2 mondial. Chiar că a fost o ruşine mondială! Toată lumea aştepta înfruntarea, până şi marele CTP saliva, dar Hale-up îşi plănuia în cabine fuga! În alt turneu a fost eliminată de o fostă campioană aflată în retragere, la 30 de ani! Şi tot aşa, locul 2 o ţine de ani buni numai în eşecuri. Cum o fi ajuns pe locul 2, numai ea ştie! Nu a câştigat nici un Grand Şlem, nici un mare turneu, dar e pe locul 2.
Iar presa românească, minunata presă românească, mereu prima, dar în statistica UE pe ultimul loc, scrie entuziast când o jucătoare de top de pe partea ei din tabloul principal al competiţiei, pierde! Şi scrie că Halep a mai scăpat de o adversară în calea ei spre victoria finală, adică nu regretă că Halep ar fi fost bine să o întâlnească pe acea adversară de top, să-şi dovedească clasa în competiţie, dimpotrivă, se bucură când cele mai bune jucătoare sunt eliminate fără ca Halep să lovească o minge! E şi această strategie o iluzie de a fi primii în toate!

Se pare că de când e ea pe locul 2, acest loc nici nu mai contează. Maria Sharapova e pe locul 5, dar toate camerele de luat vederi sunt pe ea. Ea e star. Aşa şi cu Buchard, care e departe în clasament, dar în prim-plan ca vedetă. Sau Ana Ivanovici, care e pe locul 20, dar a avut la Australian Open o prestaţie care a plasta-o în topul elogiilor. Nu mai vorbesc de Serena, care e de pe altă planetă. Dar Radwanska, Azarenka, Keys, Kerber, Bencic şi alte sportive de pe locuri mult mai modeste? Deşi unele sunt în top 20 sau 30, totuşi sunt la mare căutare, cum sunt cehoaicele, fiind o mândrie că ţara loc participă prin ele la un asemenea nivel. Numai Halep face video-clipuri acasă cu cratiţele de la bucătărie!
Aşa e şi România, prima în toate pe hârtie, cu procentul cel mai mare pe economie din UE, cum a declarat guvernul!, dar codaşă în toate în realitate.

Ce uşor e să spui, de pildă, cum a spus Edgar Papu, că Dimitrie Cantemir a lansat curentul romantic, că noi, românii, suntem cei mai tari în romantism! Poate în romatism! Fiindcă pe Dimitrie Cantemir nu-l ştie şi nu-l pomeneşte nimeni, dar de Goethe, Heine, Hölderlin, Novalis, Hoffmann, Kleist, fraţii Grimm, Keats, Shelley, Byron, Scott, Jane Austen, surorile Brontë a auzit toată lumea. Ce să mai spunem de Alexandre Dumas, Stendhal sau Victor Hugo! Dar de Lermontov şi Puşkin, ce spuneţi? Dar de Edgar Allan Poe? Pardon, dar aceştia sunt târzii, pe când Cantemir al nostru e protocronist, sigur, e adevărat, însă acest adevăr trebuie demonstrat, arătat, impus pe teren, cum s-ar spune. Iar ţara nu investeşte în aşa ceva, cei aflaţi la cultură dau bani pe opera unui patahârb, să fie tradusă în 17 limbi, să afle toată lumea cum înjură el poporul român!

Aici e mai trist, fiindcă nu e de joacă în materie de artă, de spirit. Cu care se măsoară identitatea şi specificul unei naţiuni. Cu alde Halep mai merge. În primul rând că Halep nu e România, ea se reprezintă pe ea. În sportul de performanţă, sportivul se reprezintă pe sine, el este propria sa investiţie. Dacă se face de râs, nu se face ţara, ci el. Dacă Ilie Năstase sau Ţiriac îl înjurau pe Stan Smith pe teren, nu îl înjura România, ci ei!
Mai trist este cu un alt caz, Gheorghe Zamfir, care este pe locul 2 mondial în topul vânzărilor de discuri, după Michael Jackson, înaintea lui Elvis Presley, Beatles, Madonna, ABBA, Celine Dione, Elton John, Queen, Eminem, Lady Gaga, Beyoncé şi alte sute de staruri, dar unde se află acum Zamfir? În toate topurile internaţionale nu se dă acest clasament. Se fac tot felul de clasamente, dar fără el. Nimeni nu se luptă să impună adevărul. Preşedinţii României, succesiv, l-au alungat din ţară, de zeci de ani este ignorat, marginalizat, autorul a peste 300 de compoziţii scrise nu este chemat să cânte pe scena Festivalului „George Enescu”, el, care este Ciocârlia pământului, naistul care aude şi ne dăruieşte Sunetul Primordial şi purifică lumea de demoni!

Da, Zamfir reprezintă România, a reprezentat-o şi o reprezintă genial. Numai că România nu l-a reprezentat pe el. L-a cam uitat, l-a abandonat, l-a lăsat în plata lui Electrecord şi a altor case de discuri care l-au prăduit ca în codru, l-au adus în situaţia de a se retrage în pustie, de a trăi izolat. Unde se află Zamfir, se află şi România.

Grid Modorcea