Conflictul dintre autorul loviturii de stat de la Ploiești din 8 august 1870, ofițerul și avocatul Alexandru Candiano Popescu și celebru om politic Mihail Kogălniceanu era arhicunoscut în epocă. Originile acestuia își aveau sămânța de scandal în lovitura de stat din 11 februarie 1866, când Al. Candiano Popescu era de partea „monstroasei coaliții” conduse de Ion C. Brătianu, iar M. Kogălniceanu de partea domnului detronat Al. Ioan Cuza. În 1869, Mihail Kogălniceanu era ministru de interne, iar avocatul Al. Candiano Popescu era proprietarul ziarului ”Perseverența” din Ploiești care ataca guvernul. Ziarul i-a fost închis de ministru de interne, iar Candiano Popescu l-a provocat la duel Mihail Kogălniceanu. Acesta, om politic bătrân, i-a fost frică să se dueleze cu un tânăr ofițer. Rezultatul duelului ar fi fost previzibil. În acest context al inamiciției dintre ”republicanul de la Ploiești” și omul politic pașoptist trebuie înțelese acuzele de șpagă la adresa lui Mihai Kogălniceanu. După războiul de independență de la 1877/1878, marile puteri nu recunoșteau independența României dacă nu acceptau acordarea cetățeniei române sutelor de mii de evrei sosiți din Galiția în Moldova. Mihai Eminescu ducea o campanie furibundă împotriva rectificării a actului constituțional în ziarul conservator ”Timpul”. La fel și premierul IC Brătianu, dar Mihai Kogălniceanu prezent la Congresul de Pace de la Berlin a preferat să facă ce a dorit el: adică una vorbit acasă alta la masa tratativelor.

candiano-popescu

Marile Puteri au fost de acord să recunoască României noile granițe și independența cu condiția corectării amendamentului la articolul 7 al Constituției, în sensul asigurării de drepturi civile tuturor locuitorilor țării, independent de apartenența etnică sau religioasă. Aceste presiuni au provocat reacții nefavorabile în cercurile politice românești. Opoziția la modificarea Constituției a dus la alegeri și schimbări de guverne și intervenții diplomatice în capitalele europene, în încercarea de a folosi disensiunile dintre Marea Britanie, Franța, Germania și Rusia. Rezultatul final a fost o reformulare a articolului 7 care să dea posibilitatea acordării individuale a cetățeniei unor evrei cu reședință de minimum zece ani pe teritoriul României, cu excepția încetățenirii în bloc a 883 de participanți la Războiul de Independență. Dar să vedem ce spune Al. Candiano Popescu în memoriile sale ”Amintiri din viața-mi” despre omul politic Kogălniceanu, pe care îl acuză de luarea unei șpăgi însemnate de la un lobby străin: ”În chestiunea evreilor, iarăși pledară delegații români. Kogălniceanu avea această grea chemare. În ziua hotărâtă însă de a se dezbate spinoasa și însemnata chestiune în fața Congresului, Brătianu rămase dureros surprins auzind pe Kogălniceanu că, în loc să vorbească în contra evreilor, vorbi pentru dânșii. Brătianu, văzând aceasta, rugă pe principele Bismarck să amâne dezbaterea pe a doua zi. – Bine, cucuoane Mihalache, obiecta Brătianu lui Kogălniceanu, pare că am venit aici să susținem interesele țării, și d-ta, astăzi, în loc să ne aperi de evrei, ai apărat mai mult pe evrei, căci limbajul ți-a fost în doi peri. – Nu puteam să vorbesc decât altfel, evreii mi-au dat 50.000 lei. – Apoi eu îți dam mai mult, cucuoane Mihalache. I-a dat 60.000 lei acestei otrepe de dantelă de Bruxelles. Kogălniceanu este creierul cel mai puternic, cel mai bine organizat până astăzi al României, da. Este însă o mizerabilă…, școală de corupție. Mulți sunt ucenicii vrednici ai acestui vrednic învățător”.

M. Kogalniceanu

E o acuză grea adusă lui Mihai Kogălniceanu, că a luat șpagă ca să reprezinte interesele străine la Congresul de Pace de la Berlin din iulie 1878 și a trebuit să primească bani ca să reprezinte ca ministru de externe interesele României la tratative. Un salariu în epocă era de câteva zeci sau sute de lei pe lună, depinde de pregătire. Să fi fost Mihail Kogălniceanu ”o școală” a corupției în Principatele Române Unite? Corupția politicienilor să fie o paradigmă a epocii moderne în România până azi?

Ionuț Țene

 

Berliner_kongress