„Reacțiile celorlalți” reprezintă un abuz de drept! La atât se reduce libertatea de decizie pe care vor social-democrații să o permită țării! Iar în loc să-și recunoască greșelile, pesediștii vin cu „îndreptări” și mai abuzive. „Reacțiile celorlalți”, cu referire la toți cei ce nu sunt cu ei! Scurt! Pentru că, vorba aceea, anii ´50, fie și cei ai secolului trecut, dar mai ales ai secolului în care stăm pe cap cu aceste viețuitoare (roși, tot roșii!) nu sunt chiar atât de departe.

Prima „reacție” a fost legată de interzicerea intonării Imnului Național. Culmea, nu a fost o lătură vărsată din căruța cu social-democrați, aflată nu departe de cea a tehnocraților de la guvernare, dar s-au implicat în rezolvarea „chestiunii”. Pentru că asta reprezintă Imnul Național pentru ei, o „chestiune”.

Iar dacă vâslașa Lipă a comis-o printr-un Ordin de ministru, social-democrații au decis să o rezolve, „ungurește”, printr-un proiect de lege. Dar cum nu-și permiteau să umfle caimacul populismului electoral, că numai mâine nu s-or întâni cu liderii maghiarimii la tăiatul colivei pe turta țării, au împins „chestiunea” între niște corzi și mai clare de delimitare.

„Mândri că sunt români”?! Da, dar fără fondul sonor al Imnului Național! Și fără o afișare (să nu fie carecumva ostentativă pentru „ceilalți”) a simbolurilor naționale. Să nu lezeze, pardon!, să nu defăimeze grupurile etnice și limboetnice (!), căci nu putem ignora nici asociațiile „curcubiste”, care își afișează însemnele nu doar la competițiile tip „etape finale” (!).

Așadar, îndreptarul parlamentar PSD-ist a revizuit procedura de suspendare a intonării Imnului Național în cadrul competițiilor sportive, strecurând prin lege exact zăvorul pe care vâslașa Lipă nu l-a putut fereca. Pentru că, tot ceea ce o lege nu interzice expres, nu înseamnă că nu se poate aplica! Și de ce să mai speculăm lipsa prevederilor clare? Punctăm prin lege locurile și momentele în care imnul poate fi intonat, iar însemnele naționale afișate, pentru a avea clar zona de liberă exprimare. Sau de neexprimare, mai exact!

Or, numai pentru faptul că PSD-ul s-a putut gândi la inițiativa legislativă a zonei de permisivitate pentru afișarea simbolurilor naționale și ar trebui ras cu fărașul electoral!

Parlamentarii social-democrați au completat Legea privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României cu o prevedere: „Imnul naţional se intonează pe stadioane şi alte baze sportive, cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive oficiale, de nivel naţional, etapele finale, pentru toate categoriile de vârstă”. Iar între virgule au pus ceea ce ministăreasa Lipă nu a putut contura din lopata de tehnocrat-vâslaș.Precizarea „etapelor finale”.

Ar fi prima îngrădire prin lege a dreptului de a ne afișa simbolurilor naționale! Dar și un precedent, de acum putându-se defini, nu-i așa?!, felurite forme de „etape finale” la nivelul cărora să (nu) mai fluturăm tricolorul ori să (nu) mai vorbim românește.

De ce trebuia o asemenea prevedere? Pentru că PSD-ul, deși electoral îl erodează astfel de abuzuri, nu-și poate permite să nu răspundă unor comenzi. Multietnice…

În primul rând, o „îndreptare” a intonării imnului, prezumtiv făcută pentru a nu deranja etnicitatea autonomistă din secuime. Apoi, Legea defăimării… Pe care, din nou, PSD-ul în loc să o bage de grabă sub covorul rușinii, o apără cu toată „firea”-i. De spui că social-democrații sunt cu toții fii vrâncioaicei, țața pesedistă, și trebuie să-și apere „neamul”. Neamul politic… Neamul lui Dragnea! Pentru că, acolo, se regăsește interesul de la zidul plângerii, țața pesedistă ieșind să turuie că NOI nu am înțeles nimic dintr-o inițiativă bună. Ba, în spiritul toleranței pe care zic că vor să o implementeze prin lege, pesediștii ne dau peste bot. Asta ca să nu ne mai plângem că ne bagă pumnul în gură, plesnindu-ne „finuț” peste botul satirei virale (domnul Dragnea, e ea „virală”, dar e virală de la internet, așa că nu mai țineți batista la nas!).

Concluzia-atenționare? „Reacțiile la adresa legii toleranței au la bază dezinformări lansate de politicieni interesați” (dixit Firea!). Dar ea e bună. Ca tot ceea ce atinge Liviu Dragnea, care i-o fi numele în scrierea mozaică de la zidul plângerii (că la câte a făcut pentru ăia, sigur i-au dat ceva mai mult decât „Compasul Ierusalimului”) rămâne de văzut…

În numele toleranței, vrâncioaica reclamă mai departe: „trebuie să facem ceva” – pentru ca dezbaterea publică să se concentreze pe ce vrea PSD-ul, nu pe atitudinile și criticile sociale. Tot „virale” și astea, de se ține Dragnea cu batista de nas și se se tot miră de ce nu îi trece (apropo de lege, tot în numele toleranței a șters șeful PSD cele 3000 de comentarii de pe pagina sa de facebook?!). În fapt, poate că Legea defăimării ar trebui să se aplice… Dar strict lui Dragnea. Că ne-a defăimat cu imputarea unei prezumții de intoleranță!

Dar cel mai pertinent se războiește PSD-ul cu PNL. Că și ăla reprezintă alegători, adică popor. Partea de popor care nu ține cu social-democrații! Și, indiferent de prostia decizională a liderilor liberali, sau din oricare alt partid, PSD-ul nu ar trebui să nege dreptul acestora de a se folosi de instrumentele unui stat de drept.

Dar nu! Pentru că aceștia vor să atace HG-ul privind alegerile în drept contencios, vrâncioaica dă de pămând cu liberalii și îi acuză de „abuz de drept”. Păi, mâine-poimâine o să acuze de abuz de drept și cetățenii care îndrăznesc a se adresa Justiției! Dar ce poți cere unui partid care vrea să mute puterea judecătorească (singura care poate decide cine și cum a fost calomniat, insultat, defăimat) în sarcina unei comisii, recte CNCD-ul?!

Ăsta nu mai e „abuz de drept”? Ori poate că nu, căci în statul „de drept” pe care îl vrea Dragnea oricum nu ar mai exista norme de drept care să fie abuzate!

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea