Recentul volum de versuri ”Universul Mama” publicat de poetul clujean Vasile George Dâncu, de altfel și un editor excelent, m-a prins în mrejele sale fermecătoare. ”Universul Mama” e un strigăt de durere lirică care se transformă în eliberare odată ce autorul a realizat că mama a trecut la cele veșnice. Prins în furtuna unei vieții citadine și furtunoase, poetul, ca ”fiu risipitor”, a descălecat din ținuturile rurale și arhetipale ale Năsăudului în Clujul universitar ca o caracatiță a uitărilor de sine. Vasile George Dâncu trăiește drama despărțirii de ”Universul Mama”, fără să-i fi spus îndeajuns cât de mult o iubește și cât de puțin timp a stat să-i asiste cu prezența dragostei sale bătrânețile senine, de femeie rânduită în tradiția satului. Poetul Ioan Mureșan pe coperta a patra a volumului tipărit la Editura Max Blecher (2015) consideră după lecturarea versurilor că ”a rămas cu senzația copleșitoare că am asistat la un recviem cântat de un cor de copii”, iar Irina Petraș pe aceeași copertă, sublinază că ”sub alchimia versului nostalgic se ivesc valorări arhetipale. Copilăria e recuperată acum, vers cu vers, ca scenă pe care Mama evoluează cu naturalețe și face, în același timp, istorie”. Versurile lui Vasile George Dâncu sunt candide și din acestea transpare o dragoste nemărginită față de mama pierdută ca un răspuns plenar al sensului unui celebru proverb rusesc: ”Iubirea unei mame întrece adâncurile oceanului”. Poetul reușește să oglindească această dragoste profundă și abisală în versuri frumoase: ”tu te rugai/dragă mamă și erai fericită/eu/la moartea ta/nu știu să mă rog”. ”Universul Mama” e o colecție de povestioare lirice compuse cu stil și tandrețe. Versurile sunt calde, profunde și aparent simple, dar pline de candoare și semnificații. Autorul reușește asemenea marilor poeți să transpună inima în versuri aparent simple, dar în același timp foarte profunde, fapt ce atestă că Vasile George Dâncu și-a asumat instrumentarul liric al unui poet ajuns la deplina maturitate. „Astă-noapte am visat dragă Mamă/ că în faţa casei noastre de la Runc/ s-a deschis un chioşc de ziare/ cred că i-ar fi plăcut acest vis/ fratelui tău Ion poştaşul satului/ care iubea mult ziarele şi revistele/ şi care făcea abonament gratuit/ pentru unii copii din sat/ eu nepotul lui/ mai ales că eram şi orfan de tată/ aveam cele mai multe abonamente/ Luminiţa, Cutezătorii, Albina, Magazin istoric/ şi mai încolo/ când eram la Generală/ am primit cadou de la el/ un abonament la România Literară şi la Tribuna/ numai badea Vasile/ poetul/ mai avea aceste ziare în Runc/ diferenţa era că el îşi plătea abonamentul// dar nimic nu este pe degeaba/ mergeam cu vărul meu Leon/ pe toate văile şi pe toate dealurile Runcului/ cu pensii scrisori şi ziare/ ne întorceam victorioşi/ toamna plini de noroi/ iarna îngheţaţi de frig/ şi preluam trofeele ziarele şi revistele/ pe care le citeam la lumina lămpii//…// îmi amintesc că m-ai trimis/ dragă Mamă/ să fiu strungaş la stână/ mi-am luat cu mine vreo zece cărţi/ bineînţeles că pelerina de ploaie am uitat-o/ citeam ziua având grijă de capre/ citeam noaptea după ce adormeau ciobanii/ la lumina focului din colibă/ după ce am terminat/ ultima pagină/ a celei de-a zecea cărţi/ am fugit acasă/ am ajuns noaptea târziu/ am bătut la uşă/ eram cu cărţile în braţe/ obosit înfrigurat şi speriat/ m-am aşezat în patul în care dormeai tu/ ai venit să mă strângi în braţe/ în timp ce-mi spuneai// nu ştiu ce s-o alege/ de tine copile/…// acum când nu mai eşti cărţile mă ajută/ pe unele le citesc/ pe altele le răsfoiesc/ pe majoritatea le mângâi/ visând în timp ce citesc să scriu o carte despre tine/ evident/ cu scopul de a te uita/ şi de a crea o distanţă şi mai mare între noi”. (Poemul XVIII).

dancu

Poetul reîntors în satul natal provoca un conflict cultural al generațiilor: ”eu licean în blugi/adidași puma și tricou cu AC/DC/erau anii 90 și aveam de-a face cu pătrunderea fenomenului rock la Runc/zâmbeai în fotografie bucuroasă că mă ai/nu prea îți plăcea că purtam părul lung/dar te-ai obișnuit cu asta/îmi luai apărarea în sat/de câte ori spuneau oamenii/că sunt golan care umblu cu blugii rupți/cercel în ureche și părul lung” (Fotografii de familie). Poetul a plecat să cucerească lumea și a ”uitat” că cea rămasă acasă nu e veșnică: „cu busuiocul primit de la tine/ sfărmat în buzunarul blugilor/ am plecat să cuceresc lumea/ dragă Mamă// mi-ai spus/ o să răzbeşti/ că nu eşti tu/ mai prost ca tătă lumea/ atunci n-am înţeles nimic din aceste vorbe/ voiam doar să fug de tine cât mai departe/ îmi plăcea plecarea/ dar când am trecut pe lângă părul din faţa casei/ bluza de trening mă ardea în spate/ geamantanul de carton devenise foarte greu/ şi lumea parcă se răsturnase/ pământul era deasupra mea/ şi cerul sub mine/ iar eu mă temeam să nu calc în gol/ am fost pe rând/ elev ziler şantierist golan bătăuş roker/ beţiv boem gagicar învăţător student bibliotecar/ cinefil cafengiu ziarist soldat profesor manager/ familist tată editor/un singur lucru trebuia să învăţ/ Mamă/ din viaţa asta agitată – să mă întorc la timp/ nu am făcut-o/ şi tu ai murit// iată cum am ajuns/ mai prost/ ca tătă lumea” (Poemul VIII. Plecarea). Până la urmă un cancer la pancreas a răpus-o, deși ”nimeni din jurul tău/nici eu nici sora mea/nici doctorii nici vecinii/nu rosteau cuvântul cancer/tu știai că ai o boală care se va vindeca (…)am o tumoare la pancreas/dar nu e grav/ferească Dumnezeu/de un cancer” (Poemul II, Cuvinte noi). De fapt volumul ”Universul Mama” e un catharsis, o eliberare de durerea pierderii ireparabile și o conexiune metafizică prin iubire cu spiritul mamei etern. Vasile George Dâncu surprinde într-o manieră stilistică post-modernă, de un lirism atractiv și inedit, puterea unei iubiri materne, care nu piere niciodată în inimi. Poetul abordează volumul coerent și aduce o noutate în tehnica poetică post-decembristă. E primul volum de versuri tematic autentic scris de un poet al generației noi, construit în jurul unei teme centrale și a unui leit motiv: Mama. Versul e o sinteză între Arghezi și Blaga construit pe o tramă stilistică post-modernă, ce îmi aduce aminte de alți poeți clujeni Daniel Moșoiu, IP Azap sau Adrian Mihai Bumb. Cu ”Universul Mama” Vasile George Dâncu intră în galeria poeților post-decembriști de factură milenaristă, care este deja o voce lirică distinctă și originală ce-ști trage sevele din originea unui arhetip literar ardelean îmbrăcat în haina unui post-modernism tot mai prietenos cu metafora și lirismul. ”Universul mama” e poezie autentică și lectura acestuia încarcă cititorul cu o sensibilitate și o emoție covârșitoare, la care te întorci mereu cu sfială și tandrețe ca la prima iubire, cea maternă.

Ionuț Țene

01IMG_9863