Pe 29 ianuarie 1941, la câteva zile de la la rebeliunea legionară din Iași, poliția, procuratura militară și jandarmeria regimului generalului Ion Antonescu, descinde la sediul Frățiilor de Cruce din oraș, a cărui comandant a fost studentul la Drept în anul I, tânărul Valeriu Gafencu. În sediul organizației politice anchetatorii descoperă câteva arme de foc. Autoritățile confiscă armele fără să se alarmeze inițial. Cazul nu duce la o anchetă imediată. Tulburările recente încă nu clarificase poziția generalului Ion Antonescu față de situația FDC în ansamblu. Pe 25 februarie 1941 are loc o nouă percheziție la sediul FDC din Iași și în podul localului se găsesc noi arme de foc, fapt ce duce la arestarea liderilor organizației locale: Valeriu Gafencu, Dumitru Octavian și Simonescu Neculai. La ancheta intreprinsă de șeful Biroului Siguranței Iași, Anghel Z. Anghel, arestații declară că nu știau nimic despre arme, posibil ca acestea să fi fost plantate în fostul sediu FDC de provocatori. (Arhiva T.M.P. Iași, Dosar P046355, CNSAS, fila 7) Siguranța și procurorii anchetează minuțios cazul ajungând la concluzia că cei arestați nu au legătură cu armele descoperite în localul FDC Iași. În privința acuzei privind deținerea de arme arestații sunt absolviți de vreo vină, iar Comandamentul Corpului 4 Armată Teritorial clasează cazul printr-un referat. (ArhivaT.M.P. Iași, op.cit. fila 7). Mai mult procurorii militari ajung la concluzia evidentă că studentul Valeriu Gafencu, deși a activat în FDC nu are nicio legătură cu armele găsite în sediul organizației. (Arhiva P.M.P. Iași, op. cit, fila 6). Totuși tinerii sunt menținuți temporar în arest fiind în continuare anchetați în legătură cu implicarea acestora în așa-zisa rebeliune legionară din Iași în perioada 19 – 23 ianuarie 1941. Generalul Ion Antonescu, care intrase în conflict deschis cu Horia Sima și liderii legionari, dorea întreaga putere în stat cu sprijinul cancelarului german Adolf Hitler și orice membru al Mișcării Legionare sau al FDC trebuia arestat și anchetat dacă a participat la rebeliune. Valeriu Gafencu a participat ca șef al FDC la manifestările împotriva lui Ion Antonescu de la Iași din 19 – 23 ianuarie 1941, împreună cu directorii unor licee din localitate și a seminarului ortodox, precum și cu participarea inspectorului școlar județean adjunct. Valeriu Gafencu este anchetat și judecat pentru participarea la rebeliunea legionară, alături de alți elevi și studenți din Iași.

DSC_5381

Pe 10 martie 1941 Valeriu Gafencu scrie o declarație în fața anchetatorilor militari în care susține că a intrat în FDC pentru a participa la ”educarea tineretului școlar din acest oraș în ideea națională” și că el nu a făcut nicio legalitate pentru că a fost membru a unei ”organizații politice oficiale, singura recunoscută de stat”. Subliniază că nu a ascuns el armele la sediul FDC, iar când s-a făcut percheziția încă nu trecuse termenul de predare a armelor către autorități. Valeriu Gafencu ia apărarea elevilor ieșeni participanți la rebeliune susținând că ei au participat cu acordul profesorilor, îndemnați de aceștia și de către membrii inspectoratului școlar județean local, în frunte cu inspectorul școlar Dumitru Nichita. Directorul de la Liceul Internat d-l Lupu, prof. Aurel Golimaș de la Liceul Național și directorul seminarului teologic ortodox local N.B. au condus elevii în Piața Unirii din Iași ca să protesteze împotriva generalului Iona Antonescu, care înlăturase Mișcarea Legionară de la putere. La proteste au participat elevele de la Liceul de fete ”M. Sturdza”, de la ”Oltea Doamna”, studenții conduși de liderul lor Gh. Lică și prefectul încă în funcție I. Dobre. (Arhiva T.M.P. Iași, op. cit, filele 11 și 19 și P013125, fila 2). Valeriu Gafencu are curajul să le explice anchetatorilor că manifestația de stradă era legală la momentul acela și să aducă explicații despre sensul mișcării politice în care intrase și care acum era interzisă de generalul Ion Antonescu: ”Eu am înțeles și înțeleg Mișcarea Legionară altfel decât cum s-a prezentat în ceasurile din urmă”. (Arhiva T.M.P. Iași, op. cit, fila 11). Explicațiile lui Valeriu Gafencu nu impresionează completul magistraților militari care îl condamnă prin sentința nr. 435/25 mai 1941 a Tribunalului Militar al Corpului 4 Armată Iași la ”trei luni și o zi închisoare” corecțională, cu plata a 2000 lei cheltuieli de judecată pentru delictul ”instigare publică”, conform CP, al. 1. (Arhiva T.M.P. Iași, Dosar 2096/1941/P21547, fila 1). În urma sentinței nr. 435/1941 Valeriu Gafencu este reținut din locuința sa de pe str. Păcurari nr. 9 din Iași, pe baza mandatului de arestare nr. 30404 semnat de locotenentul magistrat Cătuneanu Nicolae. Până la emiterea sentinței nr. 435/1941, Valeriu Gafencu a fost arestat și eliberat doar la domiciliu de mai multe ori. (Arhiva T.M.P. Iași, op.cit. fila 4). Poliția din Iași îl mută pe Valeriu Gafencu din penitenciarul Iași în urma unei foi de transfer la penitenciarul Muscel pentru executarea pedepsei. Tânărul student nu bănuia atunci că cele trei luni și o zi de închisoare corecțională se vor transforma în condamnare de 25 de ani de muncă silnică. La intrarea în penitenciarul Muscel poliția îi transcrie semnalentele lui Valeriu Gafencu: Vârsta: 20 ani, Înălțimea: 1,79 m, Fruntea: oblică, Nasul: ascuțit, Barba: gropiță, Fața: smeadă. (Arhiva T.M.P. Iași, op.cit. fila 6). Pe 4 iulie 1941 poliția solicită eliberarea lui Valeriu Gafencu și a camarazilor săi Stolnițchi Liviu, Bârcă Ioan, Simion Iosif și punerea lor în arest, beneficiind de decretul Lege nr. 1132/1941.Valeriu Gafencu este depus în arest la domiciliul său pe str. Păcurari nr. 9. Între timp în luna august 1941 avocații lui Valeriu Gafencu fac recurs la sentința nr. 435/25 mai 1941. Curtea de Casare și Justiție solicit rejudecarea recursului pe 5 septembrie 1941. (Arhiva T.M.P. Iași, op.cit. filele 6,12,13).Între timp izbucnise războiul împotriva URSS pe 22 iunie 1941 și generalul Ion Antonescu devine extrem de sever față de membrii unei mișcări politice din opoziție. Destinul lui Valeriu Gafencu este pecetluit. Tribunalul Militar cere pe 22 august 1941 reîncarcerarea lui Valeriu Gafencu pe timpul rejudecării procesului. Conform Minutei nr. 1053 din 5 septembrie 1941 Curtea de Militară de Casare și Justiție, în frunte cu generalul magistrat D. Bălșianu și colonelul R. Hottineanu au luat act de sentința nr. 435/25 mai 1941 și resping apelul lui Valeriu Gafencu. Tânărul student la Drept este închis din nou. (Arhiva T.M.P. Iași, op.cit. fila 9).Dosarul lui este conexat cu cel cu nr. 1852/1941 deschis de procuratura militară pentru profesorul ieșean Aurel Golimaș. Reîncep anchetele și un nou proces. Valeriu Gafencu a fost condamnat în data de 5 decembrie 1941, de către Curtea Marţială a Corpului 4 Armată prin sentinţa nr. 2374/1941 cu unanimitate de voturi făcând aplicaţiunea art. 5 şi 7 al. I din D.L. nr. 236/ 941 şi art. 326 C.J.M., pentru Crimă de constituire de asociaţiune şi activitate legionară potrivnică ordinei existente în stat prev. şi penal de art. 5 şi 7 al. I din D.L. nr. 236/ 941, la 25 ani muncă silnică şi 1000 lei cheltuieli de judecată. (Adevarul, 1 decembrie 2014). Valeriu Gafencu este victima nevinovată a unei geopolitici radicalizate din cauza războiului. Trei luni de condamnare se transformă în 25 de ani pentru Valeriu Gafencu. Un tânăr găsit vinovat în urma unei sentințe de doar trei luni i se comută și transformă pedeapsa în 25 de ani muncă silnică. Începea destinul metanoic al Sfântului Închisorilor.

Ionuț Țene

 

DSC_5383

DSC_5386