E vremea să întoarcem lacrimile spre ploaie

Să lăsăm gândurile să picure șoapte
despre dorul norilor în deșertul Gobi
despre iubirea grăbită ce înghite autostrada uitării
despre roua spălată în dorințe

E vremea să retragem pe banca memoriei
lipsa silabelor
să desenăm cu degetul metafore de hârtie
și timpul să plutească pe coapsele poeziei
unde furtuna e amintire dragostei trecute
unde femeile iubesc poeții din cărțile de istorie

Și eu nu sunt Byron, Esenin, Neruda sau Eminescu

E vremea să omorâm timpul cafelei măcinate de cuvinte
unde plânsul e ploaie scurtă de vară
și dimineața lacrimă sărată pe buzele zilei

E vremea să ne ridicăm de la masa tăcerii
să scrijelim barbar cu bricege
inimi de sare pe scaunele dezgolite de piele

Ionuț Țene