Hai să-i dăm cu cifre. Recensământ, România 2011: populație stabilă – 20.121.641 dintre care atei – 20.743 și fără religie – 18.917, procent 0,19%. Dacă ne luăm după logică, un nene fără religie ar trebui să fie indiferent față de construirea unei noi biserici, indiferent cât de mare ar fi. Un nene ateu ar trebui să pufnească superior și să se uite cu dispreț la o nouă biserică. Și toată lumea ar fi fericită.

Dar ateii și non-religioșii din România sunt niște ființe speciale, atinse de catehizare și gata în orice moment să citeze din sfinții părinți, cu un înalt grad de specializare în teologie ortodoxă. Ateii din România sunt militanți, ei vor lămurirea troglodiților ortodocși, vor să-i scoată din bezna necunoașterii spre lumina veșnică a raiului ateist. Și în loc să rămână superiori, așa cum le-ar sta bine, ateii noștri suferă pentru problemele credincioșilor.

Primul argument al oricărui ateu: și el dă bani la buget și nu vrea ca din banii lui să fie susținută religia ortodoxă pentru că motive. Degeaba îi dai unui astfel de ateu cifre cu banii cheltuiți de la buget pentru biserici față de banii cheltuiți pentru sănătate și educație. Ateul român știe că Biserica Ortodoxă Română nu plătește taxe, așa cum plătește el ca un ateu cinstit. (Dacă-l supui pe ateul român, să zicem Cristian Tudor Popescu, unui audit fiscal serios vei auzi zbierete ca pe vremea Inchiziției, dar să nu fim răi cu ateii. Eu sunt ușor mirat de ce un ateu român refuză să lucreze în ziua de Paști, nu-mi sunt clare motivele.)

Revenim. Ateul român este foarte pasionat de banii bisericii, că de ce are biserica bani? Ateul român este specializat în arhitectură bisericească și știe foarte bine ce este frumos și ce nu. Am întâlnit un caz de ateu susținător al statului de drept și absolvent de facultate de drept care vorbea relaxat despre necesitatea unui tratament discriminatoriu aplicat bisericii în ceea ce privește regimul proprietății.

Ateul român, chiar dacă nu are copii este foarte îngrijorat de orele de religie din școală. Dacă are copii, ateul român este deranjat de faptul că îi sunt discriminați copii că nu participă la orele de religie.

Și putem vorbi despre paradoxala gândire a ateului român la nesfârșit. Însă ateul român nu este deranjat de incoerențele discursului său, el de fapt are o problemă cu ortodocșii. Orice altă religie trece pe sub radarul ateului român, ba chiar acest ateu are de spus cuvinte frumoase despre orice altă confesiune. N-ai cum s-o scoți la capăt cu ateul român, va aduce în discuție în orice moment biserica și va insista că el are dreptate. Nu există altă soluție, trebuie să-i dai dreptate și să-l lași în durerea lui, eventual să-l trimiți să cânte la altă masă dacă este insistent. Dialogul este inutil, trebuie ignorați.

George Damian