Intenția puterii de la Chișinău de a organiza defilarea tehnicii militare americane de ziua de 9 mai nu poate fi considerată decât o prostie și incapacitate de a realiza niște realități geopolitice și regionale care induc niște riscuri pentru Republica Moldova. După o perioadă de blocaj al relațiilor economice și diplomatice între Chișinău și Moscova, care sunt de o necesitate vitală pentru cetățenii moldoveni, iată că eforturile Ministerului de Externe de a stabili o punte de dialog ruso-moldovenesc sunt spulberate de un gest simbolic nesăbuit, care ar putea fi percepute ca o declarație de război.
Am mai scris cu alte ocazii despre intențiile americane de a crea o zonă de tensiune de-a lungul „cordonului sanitar”, în fâșia dintre Marea Baltică și Marea Neagră (țările baltice, Polonia, România, Republica Moldova, Ucraina), de temerea unei apropieri dintre Germania și Rusia, care ar putea pune în pericol interesele Casei Albe în această zonă. Cu alte cuvinte, americanii sunt direct interesați de cultivarea unor conflicte artificiale în zona de est a Europei, chiar cu prețul sacrificării vasalilor săi aflați în vecinătate cu Rusia.
Iată că Republica Moldova se lasă angrenată într-un joc periculos, transformându-se voluntar într-o țintă al unor conflicte care nu o privesc direct, ignorând statutul de neutralitate, voința cetățenilor (care se pronunță, în cea mai mare parte împotriva apropierii de orice bloc militar), existența unui conflict înghețat în estul țării, dar și niște realități economice pragmatice.
Am putea presupune că este vorba de niște polițe pe care actuala guvernare le are de plătit celor care au acordat tacit un sprijin regimului de la Chișinău în ciuda unei nemulțumiri generale existente în societate. De frica pierderii frâielor puterii, decidenții de la Chișinău sunt gata să facă orice pentru a-și demonstra loialitatea față de “partenerii de dezvoltare”. Respectiv, utilizarea argumentului antirusesc devine unica motivație pentru care sistemul oligarhic beneficiază de o legitimitate din partea Vestului. Plahotniuc va rămâne stăpân peste Republica Moldova atât timp cât va demonstra că este gata, într-un tandem cu Ucraina, să-și sacrifice țara și populația de dragul jocurilor strategice ale americanilor în zonă. Deocamdată, unicul lucru care mai menține la putere grupările oligarhice ucrainene și moldovenești este dorința SUA de a avea niște regimuri loiale care ar accepta aceste jocuri cu tancuri pe teritoriul lor. O altă explicație rațională a menținerii artificiale a unor guverne nepopulare nu există.
Dar această situație nu se va menține la nesfârșit. Alegerile prezidențiale din SUA ar putea schimba radical regulile jocului. În cazul victoriei candidatului democrat Hillary Clinton, care promovează o retorică agresivă, regimul de la Chișinău ar putea primi mai multă susținere chiar decât o are în prezent. În cazul victoriei republicanului izolaționist Donald Trump, noua administrație de la Casa Albă nu va mai fi interesată de retorica antirusească a vasalilor săi din Europa, iar oligarhia de la Chișinău și Kiev nu va mai putea să beneficieze de o protecție din partea SUA, riscând să cadă sub presiunea străzii și factorilor externi din Est și Vest, exact așa cum s-a întâmplat în cazul regimul lui Ceaușescu în 1989.