Istoria României în perioada neutralității din timpul primului război mondial este o necunoscută și azi. Negocierile premierului Ionel IC Brătianu cu puterile Antantei și în special cu Rusia sunt ignorate de istorici. Liderul liberal dovedise în vara și toamna lui 1914 că este adevarul stăpân al Regatului României, nu Regele Carol I. Brătianu impusese Consiliului de Coroană în ciuda opoziției regelui Carol I ca România să nu respecte tratatul secret cu Puterile Centrale și să ne păstrăm neutralitatea. Era logic că premierul Ionel IC Brătianu nu dorea să ne batem alături de austrieci și nemți împotriva Franței și Angliei. Numai diplomații naivi ai Puterilor Centrale mai puteau crede că România li se va alătura, totuși, după încălcarea acordului secret din 1883. În septembrie 1914, Carol I moare de supărare, iar Ionel IC Brătianu devine stăpânul absolut al României, care începe o serie de negocieri secrete cu Rusia, Franța și Anglia pentru intrarea României în război împotriva Imperiului austro-ugar și a Germaniei. Ion I. C. Brătianu a dorit să clarifice cu prioritate relaţiile cu Rusia înainte de a intra în război. România avea cu Rusia un contencios teritorial – Basarabia – dar în acele zile premierul român considera că prioritară era eliberarea teritoriilor româneşti stăpânite de Austro-Ungaria. Rusia țaristă era la rândul ei interesată ca România să nu ridice problema Basarabiei şi, mai ales, să nu devină o bază de atac a Puterilor Centrale împotriva Ucrainei. După tatonări diplomatice, schimbul de note Sazonov – Diamandy din 28 septembrie / 1 octombrie 1914 perfecta înţelegerea dintre cele două state vecine. Rusia se angaja „să recunoască dreptul României de a anexa provinciile aparţinând Austro-Ungariei a căror populaţie este românească. În Bucovina, delimitarea provinciilor ce urmează să fie anexate de Rusia sau România va avea drept principiu majoritatea etnică a populaţiei”. Acordul stabilea, de asemenea, că „România va avea dreptul să ocupe aceste regiuni în momentul în care i se va părea cel mai potrivit. De partea sa, România se angajează să păstreze, până în momentul ocupării, o neutralitate binevoitoare faţă de Rusia”. Ionel Brătianu a urmărit cu ardoare ca aspiraţiile naţionale ale României să aibă recunoaşterea celor două democraţii occidentale, Franţa şi Marea Britanie.
Până aici lucrurile sunt arhicunoscute de către istorici și publicul larg, surpriza vine în 2014, când Ministerul Afacerilor de Externe al Federației Ruse declasifică arhiva proprie din anii 1914 – 1916. La Moscova se publică un uriaș tom de documente de peste 1000 de pagini, sub bagheta editorului YP Kirilenko. Documetele au apărut în limba rusă în 2014 și nici până astăzi istoricii români specializați pe istoria modernă nu s-au grăbit să le traducă și publice în țara noastră. Deranjează? Cercetarea acestor documente ar dezvălui negocierile secrete duse de Ionel IC Brătianu cu reprezentanții Rusiei țariste, între 1914 – 1916, care se pare că istoriografia contemporană axată pe o singură cale de interpretare, cea strict occidentală, le consideră delicate. Mi-a căzut în mână în format electronic, prin bunăvoința unui prieten basarabean, această culegere de documente în limba rusă și am fost surprins de comorile arhivistice descoperite. Poate astfel se explică lipsa interesului istoricilor români de a le traduce și publica în limba română. Aflăm despre înțelegeri/note secrete între Guvernul României condus de liberalul Ionel IC Brătianu și ministrul rus de externe Sazonov, precum și cu alți lideri politici și militari de la Moscova, care s-au constituit într-o adevărată alianță politică internațională de eliberare Constantinopolului de către armatele țariste și române. După eliberarea fostei capitale imperiale a ortodoxiei bzantine, două divizii române aveau onoarea de a controla și restabili ordinea în Constantinopolul eliberat de la turci și să asigure paza strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Aceste înțelegeri erau rodul ofensivei aliate de la Gallipoli, care se împotmolea în fața apărării otomane aliate cu Puterile Centrale. Țarul Nicolae I dorea să refacă alianța româno-rusă de la 1877/1878, iar trupelor române să le ofere onoarea de a fi în prima linie a eliberării Constantinopolului de sub ocupația otomanilor musulmani. Se împlinea profeția lui Nicolae Iorga, Țările Române un fel de ”Bizanț după Bizanț”, despre un Constantinopol redat unei frății ortodoxe româno-ruso-sârbe. Se proiecta un oraș liber internațional, un fel de capitală a ortodoxiei. În acest context al înțelegerilor secrete româno-ruse sub patronajul lui Ionel IC Brătianu poate înțelegem conexiunile delicate și de neiertat ale trimiterii de către liderul liberal în trei tranșe a tezaurului României în Rusia. Cercetarea arhivelor ruse de la Moscova și Sankt Petersburg cred că ar oferi noi surprize neașteptate cercetătorilor români, care nu par deocamdată interesați să le exploateze. De ce?
Ionuț Țene
Fara comentarii la “Înțelegeri secrete ruso-române de eliberare a Constantinopolului, între anii 1914 – 1916”
da…..si mai tarziu peste cativa ani, in 1923, cand grecii ocupasera deja Constantinopolul timp de sase luni, cine oferea ajutor mahomedanilor turci, lui ataturk masonul, impotriva grecilor, pai occidentul „crestin” „civilizat”, dupa ce i-au blagoslovit pe rusi cu razboi civil cu bolsevicii comunisti in asa zisa „revolutie”
din 1917, cand primul lor guvern comunist era format 85 % din evrei !
este bine de stiut Adevarul ! este bine de stiut istorie Adevarata!
Perfidul Albion nu a fost o vorbă-n vânt.
O alta profetie al lui Paisie Aghioritul va fi ca intrun viitor apropiat rusii ai vor nimici pe turci care o treime vor pieri, o treime vor fugi in adincurile asiei si o treime se vor crestina si constantinopol redat grecilor. De stiut faptul ca la ora actuala sunt anumite divergente intre greci si turci
Intotdeauna alaturi de Rusia…..de crestinism…de ortodoxie….in dauna Turciei…..a musulmanilor…..a paganilor fara Dumnezeu !!!
In anul 800 ,danezii vichingi numiti RUGI devin conducatorii slavilor care schimba numele in RUSHI dupa acesti rugi.
Ataca pe mare si atunci CONSTANTINOPOLUL desi aici era imperiul bizantin crestin si o tot fac pana slabesc pe bizntinai care apoi sunt cuceriti foarte usor de turci. Oare nu rusii sunt si ei vinovati de caderea Constantinopolului in mana turcilor.
Ba mai mult rusii aduc cu ei populatie slava care s-a asezat in Bulgaria peste aromani care devin minoritari.
Ce fac rusii cu turcii treaba lor , nu e treaba romanilor sa se bage.
„Țarul Nicolae I dorea să refacă alianța româno-rusă de la 1877/1878, iar trupelor române să le ofere onoarea de a fi în prima linie a eliberării Constantinopolului de sub ocupația otomanilor musulmani”
Alianta cu Rusia tarista din 1877 a fost conjuncturala, prevedeau accesul catre sudul Dunarii, iar ca urmare a operatiunilor de front continutul acestui act a fost schimbat, permitant intrarea Romaniei in razboiul de independenta. Expansionismul rusesc a fost binecunoscut de Romania – Basarabia, gurile Dunarii, tinutul Herta, Bucovina, procente uriase din trupul tarii au fost smulse si incorporate intr-un imperiu niciodata satul. „Onoarea” de a fi fost in primul rand al presupusei lupte de eliberare a Constantinopolelui ar fi servit drept strategie de reducere a propriilor pierderi.
Pe de alta parte nu cred ca Romania s-ar fi aventurat intr-o asemenea aventura expansionista.
Acest expansionism rusesc si-a continuat activitatea la modul cel mai dramatic in perioada comunista, macelarind identitatea noastra romaneasca, si chiar in zilele noastre, inca nu le convine ca noi sa avem o altfel de orientate politico -s trategica, interpretand prezenta trupelor americane in tara noastra ca si un act de agresiune.
Presupun ca reinterpretarea relatiilor romano – rusesti, tendinta de cosmetizare istorica a loviturilor satanice primite de Romania dinspre rasarit, face parte dintr-un joc strategic remunerat in ruble.
Rusii o sa moara pe mana lor. Au fost aliati ai romanilor si au luat romanilor o bucata din tara. A doua oara romanu stie cu ce borfasi are de furca.
Pe o hartă cu URSS (o hartă nepolitizată a Imperiului ţarist e mai greu de găsit),
privind la graniţa cu România, îţi poţi imagina cam ce fel de relaţii pot fi cele ,,româno-ruse”.
Dintre imperiile care şi-au pus amprenta asupra civilizaţiei europene şi a lumii, Imperiul Bizantin (creştin) nu este îndeajuns de cunoscut, de popularizat – mediatizat, până şi cel Otoman (turc) stând mai bine în această privinţă, astfel încât poţi să spui şi că Constantinopolul (în 1453 avea populaţia oraşului Turda şi o armată care ar fi umplut 1/3 din arena CFR cu mercenari cu tot) a căzut în mâna turcilor din pricină că a fost slăbit de atacurile ruşilor.
Cosmetizarea relaţiilor româno-ruse a ajuns până acolo încât să se afirme că ar fi murit şi soldaţi ruşi în luptele pt. obţinerea independenţei şi recâştigarea Ardealului de nord când există dovezi clare că acei soldaţi ruşi au murit în războiul ruso-turc şi în al doilea război mondial (în luptele cu trupele hitleriste şi hortyste).