El a venit cu primele raze
El e răsăritul
Izvorul spălat de minerale rare
El a intrat singur pe stradă
la colț de lacrimă, o privire senină
de mălin și fuiori de cuvinte
El avea mâinile de lemn
și degetele cuie
și toate stelele au aprins cartierul
iar seara ne-a pus masa
unde am mâncat pâine cu vin
până au crăpat zorii
El a luat candela
și vorbele ardeau aerul
în cimitirul, la capătul nopții
pe brațele Lui întinse
urcă scara cu rugăciuni șoptite
unul câte unul cerurile
Ionuț Țene
