Când îți moare un profesor parcă se stinge o parte din sufletul tău. A doua zi după Rusalii mă sună jurnalistul clujean Cosmin Puriș de la Făclia și îmi dă tragica veste că profesorul Nicolae Bocșan a murit în urma unei boli necruțătoare la doar 69 de ani (vârsta lui Iorga). Vestea m-a lăsat fără grai și o strângere de inimă s-a lăsat ca un giulgiu. Se spune că dacă mori de Rusalii sufletul ți se ridică la cer. Să dea Domnul să fie așa! Pe profesorul Nicolae Bocșan l-am cunoscut înainte de intra ca și student la facultatea de istorie a UBB. Era doar lector și publicist când îi citeam pe nerăsuflate articolele din revista Tribuna, ca elev la liceul de filologie-istorie, în vremea anilor 80. Cu câteva ore înainte să se afișeze rezultatele la admiterea din 1990, când candidam 14 pe loc la facultatea de istorie și emoțiile mă sugrumau, Nicole Bocșan i-a spus mamei mele, secretară la revista Tribuna:” – Fiți liniștită l-am văzut pe fiul d-voastră pe lista de reușiți la examenul de admitere”. Peste două ore eram fericit în fața listei de admiși pe locul 30 din 40 intrați la facultatea de istorie. Pe Nicolae Bocșan l-am îndrăgit din primul an ca istoric și om. Era o personalitate foarte calculată și pedantă. Ca istoric era perceput de patriot luminat și chibzuit, iar cursurie sale despre istoria modernă a României erau extrem de echilibrate și obiective. Parcă și acum văd notițele sale de curs scrise mărunt cu cerneală albastră, vorbindu-ne de Școala Ardeleană, Revoluția de la 1848, mitropolitul Andrei Șaguna sau procesul memorandiștilor.Profesorul Nicolae Bocșan intra la oră fixă în sala de curs și încheia imediat ce debuta pauza. Preda rar și cursiv citind de pe notițe, dar făcea largi paranteze pentru a înțelege mai bine subiectul. Nicolae Bocșan avea o propensiune către istoria Banatului, la fel ca și colegul său și profesorul nostru Doru Radosav. A scris o impresionantă teză de doctorat „Românii din Banat în epoca Luminilor” în anul 1985. Nicole Bocșan după 1990 s-a apropiat foarte mult de viața și opera mitropolitului ortodox Andrei Șaguna, dar și de istoria Bisericii Unite cu Roma. La UBB, Nicolae Bocșan și-a crescut discipoli, ca Nelu Cârja, care s-au specializat pe istoria greco-catolicismului din Ardeal, surprins ca o forma mentis a luptei de eliberare spirituală românească din vremea dualismului. La istoria modernă îl urmează excepțional istoricul Ioan Bolovan, specializat pe demografie. Toți studenții de la Istorie îl îndrăgeam pe Nicolae Bocșan pentru că era un om foarte apropiat de problemele tinerilor. Venea la activitățile și petrecerile noastre, precum și la meciurile de fotbal dintre studenți. Ne-a fost la un moment dat și profesorul care avea grijă de anul nostru, decanul de an, la care apelam să ne spunem toate păsurile noastre. Și Nicolae Bocșan cu bunătatea sa proverbială ni le rezolva. Era stâlpul de susținere a doleanțelor noastre în fața rectoratului.Profesorul avea o alură și distincție academică ca și Camil Mureșanu. Acribia era un instrument în viziunea istoricului.
Îl stimam atât ca profesionist cât și ca om, alături de Doru Radosav, Pompiliu Teodor, Nicolae Edroiu, Liviu Maior sau Ovidiu Ghita. De la Nicolae Bocșan am învățat că istoria se face pe baza izvoarelor documentare și a interpretărilor echilibrate. Anul trecut ne-am reîntâlnit la petrecerea de 20 de ani de la absolvire. Era același om vesel și deschis față de foștii studenți, azi oameni la casa lor și unii cu funcții importante în stat sau cariere strălucitoare în cercetare. Nicolae Bocșan a strigat catalogul fără să știe că e ultima dată când o face pentru generația noastră. La petrecerea de la restaurantul ”Piramida” a petrecut cu noi alături de rectorul IA Pop până târziu în noapte. Râdea și glumea cu foștii studenți, fără să știm că o face pentru ultima dată cu noi. Un singur lucru am observat: profesorul fuma. Zilele acestea a plecat și ne salută din ceruri. Pentru noi a rămas veșnic Profesorul cu majusculă, fostul decan de an și rectorul UBB. Ne-a lăsat nouă amintirile și cărțile sale, importante exegeze istoriografice, și o lacrimă amară pe obraz. Data viitoare ne va citi la întâlnirea de 30 de ani catalogul din…ceruri. Dumnezeu să te aibă în pace, domnule profesor Nicolae Bocșan! Ne va fi dor de d-voastră…
Ionuț Țene
Fara comentarii la “Memento mori la moartea unui profesor de istorie: Nicolae Bocșan”
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Condoleante familiei.Odihna vesnica!