Iarba crește printre pietrele trotuarului

și ploaia se lasă ninsoare peste burg
trecătorii merg de mână cu destinul
iar mașinile fac ciorchine la semafoare
doar iubirea a luat o boabă roșie de strugure

pașii se calcă tăcuți și singuri pe picioare
și vântul aduce amintirile, fuioare de ceață
– tinerețea, o mănușă uitată pe caldarâm

Orașul se mișcă adormit, reptilă după lună
iar mușcatele înfloresc vremea târzie
pe geamurile înghețate de surâsul nopții

Vântul adie miros de fân proaspăt cosit de fluturi
bulevardele memoriei plimbă goală dragostea
și metaforele înnoadă intersecții, aripi de înger

Ionuț Țene