Ofensiva Bisericii Ortodoxe ruse de a canoniza martirii anticomuniști și un mucenic român

Sunt deja arhicunoscute cercetările teologice privind canonizarea sfinților martiri și mucenici ruși din perioada comunistă. Biserica Ortodoxă rusă, începând din anul 1988, a canonizat peste 2500 de mucenici ruși uciși în chinuri de către bolșevici și NKVD/KGB. Azi, în Rusia este o evlavie fără precedent și autentică față de martirii anticomuniști și lupta lor pentru păstrarea credinței întru Hristos, atunci când zeci de milioane de ruși albi au fost asasinați sau închiși în lagăre de către sovietici, care făceau afaceri prospere cu companiile și băncile americane sau britanice, între anii `30 și `60 ai secolului trecut. După 1988, când situația politică s-a relaxat în URSS și Rusia a putut să revină la vechile valori tradiționale și creștine, scăpând de ocupația sovietico-bolșevică, a început un proces de recuperare a memoriei maritrilor anticomuniști. În mediile oficiale ale Patriarhiei Moscovei se ridică întrebări privind faptul că BOR nu a reușit nici până astăzi să canonizeze măcar un sfânt mucenic din închisorile comuniste. E interesantă mărturia lui Vlad Cubreacov despre opinia canceliștilor de la patriarhia rusă: ”Am avut recent la Chișinău o discuție dificilă cu un confrate ortodox rus. Acesta, pentru a motiva dreptul de jurisdicție al Bisericii Ruse asupra românilor din Basarabia, a invocat argumentul sfinților, aruncându-mi în obraz, sofistic și pe un ton provocator, cuvinte grele și nedrepte, susținând literalmente: ”Sunteți o Biserică lipsită de spirit de jertfă și de putere de cinstire a sfinților! Creștinismul vostru și credința voastră nu sunt autentice, pentru că voi, românii, nu vă puteți jertfi pentru Hristos. Așa sunteți de slabi, că Dumnezeu nici nu vă pune la încercare! Voi, care vă lăudați că sunteți astăzi peste 20 de milioane de suflete, nu ați fost în stare să dați nici măcar 10 mucenici pentru Hristos în tot secolul XX! Voi aveți zero mucenici! Spuneți-mi cine sunt sfinții voștri martiri români și vă voi arăta ce fel de Biserică sunteți!”. Asta a fost vorba înverșunată a rusului ăsta, de altfel om mers la biserică”.

E dramatic, pentru că BOR a canonizat doar un singur sfânt din secolul XX, pe Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț care a trăit în afara țării, în Israel, și niciun mucenic din cumplitele închisori comuniste. Teama ierarhilor ortodocși români de a canoniza luptători martiri anticomuniști nu are nicio justificare dogmatică și morală. E o sincopă pe care posibil să o plătim ca neam și țară la Judecata de apoi. E paradoxal că Sinodul BOR a declarat anul 2017 “Anul comemorativ Iustinian Patriarhul si al Apărătorilor ortodoxiei în timpul comunsimului”, dar fără să canonizeze niciun sfânt român din închisori. Și am avut o pleiadă de martiri mucenici, de la Valeriu Gafencu, Calciu Dumitreasa, la Ilie Lăcătușu. Nici unul dintre aceștia nu s-a pus în discuție la canonizare și se pune întrebarea firească: ce sfinți din închisorile comuniste vom omagia noi, românii, în anul 2017, când trebuie să-i cinstim pe apărătorii ortodoxiei? Bisericile ortodoxe surori din țările vecine, bulgară, ucraineană, sârbă și-au făcut datoria față de memoria martirilor anticomuniști și mucenicilor din închisori, Biserica noastră încă nu. În Sfântul Sinod al BOR există o teamă neînțeleasă și o tergiversare ce nu cred că are de a face neapărat cu tăria credinței hristice de a recunoaște poporului român martirii săi care s-au jertfit în lupta împotriva comunismului diabolic și ne-au spălat onoarea în fața tensionatei așteptări a celei de-a doua veniri. Sfinții Închisorilor sunt jaloane pe drumul desăvârșirii, onoarei și mântuirii neamului românesc. Că BOR întârzie să le recunoască oficial canonizarea e o problemă de conștiință și vor da socoteală fiecare, personal, dintre membrii Sinodului la scaunul judecății. Noi nu suntem în măsură să judecăm, doar să constatăm că sfinții noștri anticomuniști nu sunt canonizați, iar sfinții ruși, sârbi sau bulgari sunt venerați cu cinste de către bisericile lor. Dincolo de recunoașterea oficială de către ierarhia superioară, putem spune deja că ”Sfinții Închisorilor au fost canonizați de poporul român”, ei sunt venerați ca sfinți populari. Mai nou, Biserica Ortodoxă rusă a impus la ora de religie un Manual al sfinților mucenici anticomuniști ruși. Elevii ruși învață la școală pilde despre jertfa sfinților ruși împotirva bolșevismului, sovietismului, KGB-ului și URSS, deși încă mulți români îi mai confundă pe ruși cu regimul sovietic (în interesul cui?), care nu avea nicio legătură cu Rusia albă. Chiar zilele trecute Moscova a mai făcut un pas către recunoașterea ierarhilor ortodocși români ca sfinți. Recent, în cadrul ședinței Sfântului Sinod din 15.07.2016 (ziua pomenirii Sf. Binecredincios Ștefan cel Mare), în urma raportului PS Pancratie, Episcop de Troițk, Președintele Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinților, la cererea ÎPS Mitropolit Vladimir și a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, au fost luate în unanimitate următoarele decizii: Extras din Condica № 68 – 1. Canonizarea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821). 2. Ziua de pomenire a Mitropolitului basarabean Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost stabilită ziua trecerei sale la cele veșnice 30 martie (12 aprilie).Toate aceste gesuri ale Bisericii ortodoxe ruse nu sunt întâmplătoare, ele converg către o ofensivă ortodoxă în spațiul răsăritean.

Ca autor a unei ”biografii teologice” a lui Valeriu Gafencu, ”Sfântul Închisorilor” cum l-a numit monahul de la Rohia știu foarte bine reticența ierarhiei noastre de a asuma canonizarea mucenicilor anticomuniști. Am primit sprijin de a scrie, publica și promova ”biografia teologică” a mucenicului anticomunist Valeriu Gafencu doar de la preoți simpli, călugări izolați și mireni implicați în viața parohială. Nu am niciun semnal, dar nici unul, deși am organizat vreo cinci lansări ale ”biografiei teologice”, de la înaltul cler că ar fi interesat de repunerea în discuției a problematicii canonizării Sfințiilor Închisorilor. Aș putea spune că am întâlnit chiar o ușoară reticență, inexplicabilă din partea unor cercuri episcopale. La 27 de ani de la așa-zisa eliberare de comunism, memoria mucenicilor anticomuniști sensibilizează încă înalta ierarhie. De ce? E greu de explicat într-o scurtă expunere editorială. Sunt lucruri care țin de anumite complicități ale statului post-decembrist cu urmașii elitei bolșevice din ani `50, care s-au cocoțat la putere în decembrie 1989, cu sprijinul sovieticilor. Totuși, am încredere că până la urmă Sfântul Sinod al BOR își va întoarce fața către Sfinții Închisorilor și îi va canoniza. Între timp, Mitropolia Moldovei a încheiat dosarul de canonizare a lui Valeriu Gafencu și a fost trimis spre sancționare la Patriarhia Moscovei. În câțiva ani e posibil, ca să trăim o paradigmă paradoxală: Valeriu Gafencu, un Sfânt al închisorilor român să fie canonizat de Biserica Ortodoxă rusă, nu de Biserica Ortodoxă Română. În același timp, prin canonizarea lui Valeriu Gafencu de către Biserica Ortodoxă rusă, implicit prin reciprocitatea comuniunii bisericilor surori pan-ortodoxe, se va include în sinaxarele BOR pentru a fi celebrat la toate nivelurile religioase, cel supranumit ”Sfântul Închisorilor” de către Nicolae Steinhardt.

Ionuț Țene