Zilele acestea am discutat la telefon cu un lider al monarhiştilor români, care mi-a spus cu surprindere că a observat faptul că spre deosebire de toate site-urile naţionaliste şi creştin patriotice din ţară, NapocaNews nu a dus o campanie împotriva Reginei Ana zilele acestea, aşa cum s-a putut observa pe reţelele de socializare, forumuri şi publicaţiile online. Vreau să explic pe scurt de ce am evitat intrarea în polemică privind cazul Regina Ana. În primul rând, ca şi creştin mă ghidez pe o zicală populară românească: Despre morţi numai de bine! E imoral să sari să te cerţi la capătul răposatului în timp ce acesta e proaspăt decedat şi nici măcar îngropat. M-a mirat că au fost şi preoţi, lideri de opinie, care se exprimau foarte critic la adresa unei femei care încă nu s-a răcit bine şi nu a avut încă parte de slujba de înmormântare. E o atitudine necreştină şi specific reţelelor securisto-comuniste care conduc România fără intermitenţe din 1945 încoace, în presa online. Sigur că şi eu ca cetăţean am fost vexat de-a lungul anilor că Regina Ana nu vorbea limba română, deşi era căsătorită cu Regele Mihai din 1948, că a rămas catolică şi nu a trecut la ortodoxie, că nu am simţit din partea acesteia nevoia ocrotitoare de a fi mama românilor aşa cum a făcut-o remarcabil în primul război mondial şi în perioada interbelică Regina Maria. Da, am simţit ca tot românul nevoia ca Regina Ana să fie o copie a admirabilei Regine Maria, care, totuşi în particular, vorbea în engleză sau franceză cu colaboratorii, asta nescăzându-i rolul uriaş în istoria românilor şi a unităţii naţionale de la 1918. Aşa că, la vestea morţii Reginei Ana, pe 1 august 2016, m-am întristat. Dincolo de incongruenţele unei vieţi în limba franceză şi de religie catolică, care a iritat cercuri largi ale opiniei publice româneşti, Regina Ana a fost soţia Regelui Mihai I, deci membră a Casei Regale care a contribuit la câştigarea independenţei de la 8 mai 1877 şi a reuşit după eroicele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz să realizeze pe 1 Decembrie 1918 visul de aur al tututuror românilor: Marea Unire. Numai pentru aceste realizări, pe lângă atâtea altele, trebuie să respectăm suferinţa Regelui Mihai I la trecerea la cele veşnice a soţiei sale. Anumite aspecte critice ale vieţii Reginei Ana le putem explica şi discuta după înmormântare şi trecerea unui timp obligatoriu de doliu, ca respect în primul rând faţă de istoria Coroanei şi a României.

Criticile vituperande m-au scârbit în aceste zile, când Regina Ana nu a fost înmormântată cu slujba religioasă de rigoare, şi mi-au adus aminte de revistele Securităţii comuniste din anii 80, copie a paradigmelor bolşevice din anii 50, venite pe tancurile sovietice în ţara noastră. Credeam că după 27 de ani putem să depăşim metehnele propagandei securisto-bolşevice privind istoria Casei Regale şi a României contemporane. Da, Regina Ana nu poate fi comparată cu Regina Maria în mentalul şi memoria colectivă, dar din respect faţă de Regele Mihai I şi din solidaritate creştină să nu dăm cu piatra. Să lăsăm un timp istoric de trecere suficient pentru a emite judecăţi de valoare. Până la urmă nu omagiem omul Ana, soţia fostului Rege, ci simbolul de regină din Casa Regală a României. Mulţi infestaţi de virusul cripto-bolşevismului nu înţeleg că Regina Ana e un simbol al Coroanei, nu o femeie cu greşelile sau neconcordanţele dintre mit şi realitate. Am mai avut un rege, Carol I care nu vorbea bine româneşte şi era catolic, dar asta nu l-a împiedicat să fie considerat unul dintre cei mai mari români din istorie. Casele Regale europene nu ţin de etnie, ci de reprezentarea istorică a domniei peste popoarele pe care le conduc. Sigur şi mie mi-ar fi plăcut ca şi Carol I să fie român ortodox şi să vorbească perfect româneşte, la fel şi regina Ana, care nu domnit peste români, dar a fost soţia unui Rege al românilor, deci merită din punct de vedere al duratei lungi istorice, dacă nu dragostea noastră, măcar respectul în această perioadă de suferinţă şi doliu. În această vreme de sărăcie poate părea enervantă goana după averi şi scutiri de taxe a Casei Regale, dar ca istoric ştiu că nu pot privi simplist interferenţele Coroanei cu istoria României, mai ales când statul nostru e condus încă de structurile securisto-comuniste nealterate de anul 1990. Am obligaţia morală de a le spune românilor că aceste Case Regale fac parte din istoria Europei şi fără regi ca şi Carol sau Ferdinand nu ştiu dacă obţineam independenţa sau Marea Unire. Sigur că şi eu aş fi vrut să avem un domn român ortodox la 1866, dar istoria nu se face cu dacă. Poate în viitor vom avea unul, poate chiar din actuala Casă Regală care s-a împământenit şi etnic şi religios.

Cred că e corectă decizia autorităţilor de a o înmormânta pe regină, cu onoruri militare într-o mănăstire ortodoxă. Chiar dacă a fost catolică, Regina Ana s-a căsătorit ortodox cu Regele Mihai I, iar copiii şi i-a botezat în dreapta credinţă. Ca membră a Casei Regale, deci parte a istoriei României, Regina Ana are dreptul moral şi legal de a fi înmormântată în cripta regală de la Curtea de Argeş. În preajma înmormântării soţiei Regelui Mihai, transmit ca român ortodox un firesc şi creştinesc semnal de condoleanţe Casei Regale: Regină Ana, odihneşte-te în pace! Viaţa m-a învăţat să fiu imun la propaganda securisto-bolşevică a lui Roller, Pauker, Dej, Drăghici, Tismeniţki, Iliescu sau Brucan! Amin!

Ionuţ Ţene

regina-ana--sotia-regelui-mihai-al-romaniei--implineste-astazi-92-de-ani-1442669623_81602300