În primăvara lui 2009 am fost invitat de un prieten și coleg Florin Moroșanu la socrii săi din Maramureșul istoric. La întoarcere spre Cluj am experimentat cu Loganul meu celebrul fenomen Budești. De fenomenul magnetic de la Budeşti am auzit încă înainte de 1989, când chiar şi comuniştii au prezentat la o emisiune TVR, cum o Dacie 1310 urca dealul cu motorul oprit. Sincer nu am crezut. Am considerat că a fost un film de propagandă ceauşistă că la noi şi la sovieticii renumiţi cu parapsihologia se întâmplă toate minunile lumii. După 1989 s-a vorbit destul de puţin despre fenomen. Unii ziarişti curioşi au încercat să-l explice şi mai nou temerarii bloggeri, care au spart cenzura informaţională auto-impusă de ignoranţă sau de sistem. Fenomenul de la Budeşti a devenit un fel de secret al lui Polichinelle despre care toată lumea vorbeşte dar nici o autoritate specializată sau de stat nu o explică. Aşa că am fost şi eu destul de neîncrezător când un bun prieten m-a invitat să-l trăiesc, fenomenul, în Maramureşul istoric, în vacanţa prelungită de 1 Mai. Sincer am preferat să-mi cunosc secretele ţării mele, decât să petrec ca alţi colegi de breaslă ipocrit pe la băi în Ungaria sau prin „ţările calde”. Pe drumulul judeţean de vis care şerpuieşte între Vadu Izei şi Budeşti, unde măreţia munţilor înzăpeziţi se lasă îmbrăcată de pomii în floare şi încălecaţi de păstori în haine tradiţionale, prietenul îmi povestea cum apa urcă şoseaua şi cum maşina o ia în sus pe deal la propriu. Sincer am zâmbit ironic. Mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva. Poate apa aruncată pe asfalt datorită cutelor din şosea alunecă uşor formând o iluzie optică ce pare că urcă. Pentru mine educat în copilăria regimului comunist, cu legile de fier ale ştiinţei şi fizicii pare că nimic că nu mă clinteşte. Numai credinţa în Dumnezeu. Pe un soare arzător am străbătut comuna Budeşti şi am admirat soarele dacic de pe celebrele porţi maramureşene.

Apa urcă dealul în loc să coboare la Budești
budesti

Trăiam intens, senzorial, un peisaj arhetipal de istorie românească şi după fiecare colţ de uliţă apărea un mic Dragoş în straie de sărbătoare, fiind duminică, ce se îndrepta spre biserică. La 3 Km de Budeşti am oprit într-o pantă. Prietenul mi-a zis că aici se întâmplă fenomenul înainte ca panta să se oprească în parapetul unui pod. Am coborât neîncrezător din Loganul meu roşu şi am privit la amic cum desface o sticlă de apă de parbriz şi o aruncă pe asfaltul răcorit de roua de mai. Spre uimirea mea balta de apă a început să urce panta şoselei ca un şarpe în zig-zag. Interesant mi-am zis, dar apa poate să urce atrasă de un câmp magnetic, dar Loganul meu de 500 Kg în nici un caz. Aşa că m-am urcat la volan cu motorul oprit, am lăsat frâna de mână şi am scos din viteză. Ceva ce nu am crezut vreodată s-a întâmplat. Loganul meu roşu atras, vorba poetului Marin Sorescu „de o forţă nebună”, a început să urce cu viteză panta. Un vinci nevăzut de jeep parcă mi-l trăgea în sus. În momentul acela toate preconcepţiile mele privind legile de oţel ale fizicii au căzut. Uite cum puteam aluneca la deal nu la vale cu autoturismul meu. Sincer a început să mă doară capul şi am apăsat pe frână. După ce am plecat m-am gândit mult la fenomenul de la Budeşti şi parafrazându-l pe Iisus mi-am zis „fericiţi sunt cei care văd şi cred, dar mai fericiţi sunt cei care nu văd şi cred”. Atunci am înţeles miracolul credinţei, care nu ţine cont de nici o lege a fizicii. Sincer nu cred în teoria celebrului expert clujean în fenomene extraterestre şi paranormale Adrian Pătruţ, despre fenomenul denumit mascon, că e posibil ca în susul pantei la Budeşti, să existe focalizată, la adancime mică, o concentrare fie de minereuri cu proprietăţi magnetice (mascon), care pot face şi o busolă să o ia razna, fie de metale grele, care acţioneaza gravitaţional asupra obiectelor de pe stradă.

La aşa fenomen consider că ar fi trebuit să fie construite pensiuni prin zonă şi rampe de asfalt noi pentru ca turiştii să poată experimenta la propriu celebrul fenomen de la Budeşti. Sunt sigur că ar veni numeroşi turişti, ce ar umple visteria judeţului Maramureş şi nu numai. Am plecat de la Budeşti şi din mirabilul ţinut al Maramureşului cu inima deschisă faţă de credinţă că numai prin astfel de fenomene, cel mult ciudate sau inexplicabile, Dumnezeu ne dezvăluie puterea credinţei şi taina Învierii. Sunt miracole pe care mintea omenească şi iată, că şi legile fizicii terestre, nu le pot desluşi sau înţelege.

Ionuţ Ţene