Credeți-mă că am fost optimist că vom câștiga titlu de capitală culturală europeană 2021, deși aveam rezervele mele. Din punct de vedere organizatoric, al strategiilor și al potențialului cultural și economic Clujul părea favorit în cursa pentru câștigarea titlului în 2021 și totuși am pierdut spre disperarea majorității clujenilor, care aseară, la aflarea rezultatului jurizării au plâns la propriu pe stradă, că Timișoara ne-a luat fața și a câștigat. După ce am fost capitală europeană a tineretului 2015 și având cea mai mare rată de dezvoltare social-economică din România, clujenii au crezut că vor primi ca un trofeu meritat titlu de capitală culturală europeană în 2021, urmând calea de succes a Sibiului din 2007. Și totuși nu a fost așa. Unde am greșit? Nu sunt de acord cu comunicatul de presă al Asociației Culturale Europene Cluj 2021, în care se marșa triumfalist cu un vom ”merge mai departe cu proiectele noastre” de parcă nu am fi fost înfrânți în cursă, ci câștigători laureați ai titlului. Mi s-a părut mai bărbătească poziția directorului asociației similare din Baia Mare care și-a recunoscut înfrângerea și faptul că nu a convins juriul cu dosarul întocmit de el. Deși Baia Mare nu avea logistica necesară să câștige, iar Bucureștiul faptul că fiind capitală administrativă era scos din joc. Bătălia s-a dat în realitate între Cluj și Timișoara, iar orașul nostru drag a pierdut, nu a câștigat. Eu cred că o analiză lucidă a greșelilor Clujului din dosarul de candidatură la titlu de capitală europeană ar fi mai corectă și utilă decât o abordare triumfalistă, deși am pierdut. Nu neg că asociația clujeană a încercat tot posibilul, iar dosarul de candidatură a Clujului a fost printre primele și cele mai bine întocmite, dar cu toate acestea Clujul nu a fost ales capitală culturală europeană, lucru care duce la pierderea prestigiului orașului, a sute de milioane de euro ce trebuiau să vină din proiecte culturale și turism.

Această înfrângere istorică a știrbit prestigiul Clujului în România și Europa. De câțiva ani am atras atenția în editorialele mele că avem o prea bună părere despre noi, o prea mare autosuficiență și ne credem un fel de ”buricul pâmântului” din România, fapt ce ne atrofiază spiritul critic și o analiză exhausivă asupra noastră și a capacităților pe care le avem. Viziunea triumfalistă ne împiedică să vedem unde greșim și astfel să observăm unde am greșit pentru a ne îndrepta. Din punct de vedere cultural am confundat în ultimii ani actul de cultură de calitate cu divertismentul. Am crezut că dacă se transformă orașul într-un club uriaș de divertisment asta înseamnă și cultură. E ca și cum am compara Untold cu Festivalul George Enescu, ultimul fiind cultură pură, primul doar divertisment festivalier. Am tot scris în ultimii ani că în municipiul Cluj-Napoca cultura se confundă prea mult și foarte des cu divertismentul și ”events”-ul, iar autoritățile locale nu promovează artiștii, scriitorii sau istoricii în proiecte culturale de valoare, ci doar o serie de ong-uri conduse de manageri care nu au nicio legătură spiritul cultural-atistic, ci doar cu specializarea entertainment în căpușarea banului public. La aceasta se mai adaugă și o „zgândărire a rănilor” istorice ale orașului, cu plăcuțe bilingve sau concerte în care se scandează Trianon. Posibil ca juriu să fi evitat nominalizarea Clujului și datorită faptului că acest oraș nu a reușit să rezolve ca și Timișoara problema conviețuirii etnice. În orașul de pe Bega nu au fos scandaluri cu plăcuțe bilingve sau concerte revizioniste nostalgice. O parte din ong-urile clujene, de altfel abonate substanțial la banul public, au creat o stare de tensiune în Cluj-Napoca, posibil observată de membrii juriului care au evitat prin nominalizarea Timișoarei, să transforme capitala Ardealului într-un câmp de bătaie pentru bilingvism, lucru care nu este și nu sună european în Uniunea Europeană a anului 2021. Cluj-Napoca a marșat prea mult pe multiculturalism, deci pe atomizarea socială și etnico-religioasă, în schimb Timișoara a accesat modelul inter-culturalismului, adică al armonizării și atenuării asperităților inter-etnice. Sloganul simplist ”Servus” al Clujului nu avea cum să fie mai atractiv decât cel mai sofisticat al Timișoarei: ”Luminează orașul prin tine”. Opera din Timișoara a fost port-drapelul câștigării cursei, noi, clujenii, cu festivaluri de divertisment nu aveam cum să fim percepuți ca oraș cultural. De aceea, cred că avem nevoie de o analiză serioasă a înfrângerii în cursa pentru capitală culturală europeană, de asumarea răspunderii, și nu de felicitări, consolări și un triumfalism care nu-și are rostul, asta pentru a ne putea îndrepta greșelile pe viitor și a candida din nou cu șanse reale de reușită la un proiect european. Înfrângerea este o ocazie să ne facem autocritica, să învățăm din greșeli și să propunem un alt model cultural și inter-cultural al municipiului Cluj-Napoca, dincolo de divertisment și asperitățile inter-lingvistice.

Ionuț Țene

20130928_aerial_cluj_unirii_00