Liderii transnistrieni încurajați de declarația ambasadorului american James Petit la Chișinău, susținător al ”teoriei moldovenismului” că Moldova nu este România, că basarabenii sunt altceva decât românii, au intrat în acțiune conform obiectivelor diplomaților de peste ocean și au demarat intrarea Transnistriei în cadrul Federației Ruse. Nu cred că este întâmplător, ca acum, la 10 ani de la referendumul din provincia de pe Nistru care a votat 97% pentru unirea acestui teritoriu separatist controlat de Armata a XIV cu Federația Rusă, să se semneze de către președintele autoproclamatei republici unirea cu Moscova. Liderul de la Tiraspol, Evgheni Șevciuc a semnat un decret privind punerea în aplicare a rezultatelor referendumului din 2006 la care 97 la sută dintre transnistreni au votat pentru independența regiunii secesioniste și aderarea ei ulterioară la Federația Rusă. Decretul mai prevede ajustarea completă a legislației transnistriene la cea rusească. Nu cred în teoria politicienilor și analiștilor de la București și în declarațiile premierului de la Chișinău, Pavel Filip, că măsura este una populistă a președintelui în preajma alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, pentru a își spori popularitatea. Cunoscând logica politicienilor de la Moscova, decizia lui Evgheni Șevciuc nu este aleatorie și face parte dintr-un plan minuțios pregătit de Vladimir Putin, de circa doi ani de zile, de recuperare a unor teritorii din fostul Imperiu țarist. După ce rușii au recuperat în 2004 Crimeia și Donețk de la Ucraina, iată ca a venit timpul ca să se unească și de jure, nu numai de facto Transnistria cu Federația Rusă. Ofensiva rusească în estul Europei pare de nestăvilit și în acord secret cu SUA, care tot mai mult tactic adoptă defensiva și părăsește geopolitic zona în ciuda propagandei NATO via Deveselu. SUA a pierdut controlul în Turcia, lucru de necrezut acum șase luni, precum și în Bulgaria. În acest context, declarațiile ambasadorilor americani de la Chișinău și București în favoarea ”teoriei moldoveniste” sovietice vin în întâmpinarea intereselor ruse în Europa, care azi se corelează cu unirea Transnistria la Rusia.

victory-day-transnistria-1-680x365

Putin duce o politică treptată și hotărâtă de recuperare a unor teritorii din vremea țarilor și sovietelor. Transnistria se va alătura Crimeii și Republicii Donețk, ca noi teritorii revenite la Moscova. În curând urmează noi entități care se vor rupe din Ucraina, aici mă refer la Republica Populară Odesa și Republica Populară Basarabeană (de sud), care vor face joncțiunea teritorială cu Transnistria, sufocând Kievul, care nu va mai avea ieșire la Marea Neagră. Deocamdată Kremlinul și Duma de stat fac invitații oficiale României să se unească cu Republica Moldova, lucru ignorat de București, care nu vrea să supere ambasadorii americani care consideră că moldovenii sunt un alt popor diferit de români, iar limba moldovenească inventată de academicianul sovietic Lazarev este o limbă diferită de limba română, deși un țăran din Sălaj se înțelege perfect cu unul din Orhei, lucru care nu-l recunosc specialiștii de la departamentul de stat. Totuși trecerea Transnistriei la Moscova, poate avea și un un efect pozitiv: în sfârșit se va realiza la Chișinău că Republica Moldova este un stat artificial, care nu poate supraviețui decât revenind prin unire la Țara Mamă, România. Trecerea Transnistriei la Rusia e imboldul dat Chișinăului, că independența e o iluzie sovietică și numai unirea cu România e singura șansă a moldovenilor -, care sunt români -, că pot trăi într-o țară europeană, prosperă, cu drepturile democratice, civile și de călătorie aferente. Moldova fără Transnistra e un stat castrat economic și social. Trenul istoriei nu oprește de multe ori în gară, iar Moldova cu Transnistria pierdută e o invitație fermă la unirea cu România: o țară, o limbă și un singur popor român.

Ionuț Țene

 

harta_romania_mare_1919