Recent am fost în Spania la invitația unei parohii ortodoxe din Getafe să-mi lansez ”biografia teologică” despre Valeriu Gafencu, în mijlocul credincioșilor români dornici să cunoască jertfa Sfinților Închisorilor. Ajungând în Spania, ca cercetător al istoriei și ca poet mi-am arătat dorința în scurtul sejur ca să vizitez celebrul Monument de la Mjadahonda ridicat în memoria luptătorilor români anticomuniști Ionel Moța și Vasile Marin, căzuți în dimineața zilei de 13 ianuarie 1937 în mica localitate spaniolă, în lupta cu o divizie comunistă, din timpul războiului civil spaniol între anii 1936 – 1937. Prin amabilitatea gazdelor și a unor prieteni mi s-a împlinit dorința să văd acest monument ridicat în vremea regimului generalului Frano, în memoria acestor doi români care au căzut pentru Dumnezeu: ”Caidos por Dios”, într-un moment când se trăgea la propriu cu mitraliera în ”obrazul lui Hristos” și se dinamitau catedralele catolice sau statuile lui Iisus. În scurta ședere în Spania am observat biserici și statui ale Mântuitorului distruse de comuniști în războiul civil și nu au mai fost reconstruite de către regimul Franco și apoi de Regele Juan Carlos pentru a fi exemplu pentru contemporani ce a însemnat scurta stăpânire comunistă în alianță cu anarhiștii în Spania. Ionel Moța și Vasile Marin nu au fost ca lideri legionari în Spania, ci doar ca simpli voluntari creștini, ca să lupte alături de armata naționalist-creștină a lui Franco pentru a se înfrânge hoarda comunistă finanțată de URSS. Ei au fost simpli soldați la cerere, deși erau ofițeri în rezervă, într-o companie a armatei spaniole și care s-au sacrificat pentru menținerea creștinismului în Spania și în Europa amenințată de bolșevism. Sacrificiul lor a fost recunoscut de regimul Franco și omagiați chiar în vremea Regelui Juan Carlos de către autorități și partidele guvernamentale. Proiectul monumentului a fost schițat de Sergio Cifuentes, secretarul general al Asociației «Hispano Rumana Majadahonda» și finalizat de arhitectul Luciano Diez-Canedo. Lucrările efective de ridicare a monumentului au început la 1 iulie 1970. Monumentul este alcătuită din două litere „M” stilizate, reprezentând inițialele celor doi eroi comemorați.

20161022_113730

Dincolo de schimbările politice de după 1990 și canoanele ideologice ale Uniunii Europene a existat în Spania o reverență morală față de acești doi români care prin moartea lor au sfințit creștinește libertatea și democrația spaniolă față de dictaura și comunismul de tip sovietic. Cei doi români s-au sacrificat pentru libertatea creștină și pentru Europa unită întru Hristos, dar și pentru ca în Spania să se reinstaureze monarhia constituțională, ceea ce s-a întâmplat în 1975. Din păcate după anul 2000 forțe politice din PSO și grupări anarhiste au impus în Spania o politică stângistă și anticlericală agresivă, în care o minoritate sectară de tip neo-marxist încearcă să impună dictatura unor indivizi fără credință și Dumnezeu. Odată ce formațiunea Podemos formată din nepoții anarhiștilor din 1936 și a celor care ideologic au aruncat bisericile catolice în aer și care astăzi cu sprijinul Bruxellului au ajuns să controleze Spania și situația Monumentului românesc de la Majadahonda s-a schimbat.

20161022_113539

Am pornit din Madrid pe autostrada cu trei benzi pe o ploaie torențială spre Majadahonda cu emoție în suflet să văd locurile în care doi români ortodocși s-au sacrificat pentru Spania catolică, democratică și monarhică. Ca istoric eram curios să văd locurile în care doi români au murit fiind considerați eroi de spanioli și pentru care s-a ridicat un monument, chiar dacă politic atunci și astăzi nu erau ”corecți politic”. Am găsit cu greu locul, deorece între timp au crescut bălăriile și arbuști sau copaci neîngrijiți din jurul monumentului. Nu există nicio pancarta să indice locul monumentului. Gazdele îmi spuneau că e lângă un cimitir al eroilor. Cu greu l-am dibuit. La un moment dat am văzut o cruce ieșind în depărtare dintre buruieni, parcă reprezenta situația Spaniei catolice de azi înăbușită de anarhismul agresiv de stânga. Din șoseaua orășenească în drepta pornește un minuscul drum forestier denivelat dar barat cu două blocuri de beton. La monument nu se mai poate ajunge cu mașina. Autoritățile locale au motivat punerea blocurilor de beton în drum să nu mai intre mașinile de gunoi ale firmelor controlate de socialiști și anarhiști să deverseze gunoiul în jurul Monumentului de la Majadahonda. Coborând din mașină am rămas șocat să observ cum autoritățile locale din Majadahonda controlate din 2014 de către socialiști și Podemos au lăsat monumentul în paragină, iar împrejurimile le-au transformat intenționat în groapă de gunoi ca să batjocorească tradiția istorică a luptei anticomuniste și un simbol creștin pentru spanioli. Am aflat de la gazde că anarhiștii nu s-au mulțumit să scrie cu graffiti pe Monument lozinci sataniste și anticreștine, ci prin reprezentanții Podemos din consiliul local chiar să ordone demolarea monumentului închinat celor care s-au sacrificat pentru Hristos și Biserica catolică. Monumentul nu a fost demolat deorece se află pe o proprietate privată deținută de o asociație controlată (Asociación Custodia Monumento a Legionarios Rumanos Caídos en Majadahondade), nepotul fostul lider politic franchist Blas Pinar. Meritul acestei asociații spaniole, în care au existat pe vremuri și bătrâni naționaliști români, acum trecuți la cele veșnice, este că a reușit să blocheze decizia comuniștilor atei din consiliul municipal Majadahonda de a se dărâma monumentul creștin. Din păcate această asociație spaniolă, care e proprietarea terenului, nu a ajuns încă la o înțelegere cu Episcopia Ortodoxă Română din Spania și Portugalia pentru a se îngrădi și amenaja locația pentru a nu mai putea fi profanată de către anarhiștii, socialiștii și comuniștii spanioli care urăsc biserica și pe Hristos mai mult decât Lenin sau Troțki. Sperăm să ajungă cât mai repede la înțelegere, pentru că la Majadahonda situația e dezastruoasă, iar monumentul e acoperit de graffiti și excremente, iar în jurul lui s-a amenajat o groapă ilegală, dar intenționată de gunoi. Situația găsită la Majadahonda m-a întristat pentru că aici există un mounment care ar trebui să preocupe și autoritățile române și consulare din Spania. Acestea sunt însă ignorante și preocupate doar de afaceri și recepții decât de protejarea unui monument creștin care comemorează o jertfă pentru democrație și Hristos. Mi s-a mai ridicat moralul când m-am întâlnit cu români inimoși Mihai și Ovidiu, care trăiesc de circa 20 de ani în Spania, care nu fac parte dintr-un partid politic, nu sunt membrii a unei formațiuni interbelice de dreapta, dar în fiecare an fac curat în jurul monumentului, cară cu dubele gunoiul, și-l spală cu detergent de înjurăturile scrise de anarhiști. I-am întrebat de ce fac asta și ei mi-au răspuns că dintr-o datorie morală pentru cei doi români care s-au sacrificat pentru Hristos, Europa creștină și libertatea Spaniei. Spaniolii îi consideră căpșunari pe români și oameni care lucrează la munca de jos, dar prin descoperirea acestui monument, numeroși români au înțeles că cele două popoare, român și spaniol au colaborat în trecut pentru demnitate și unitate creștină în Europa, iar doi dintre co-naționali noștri au și murit ca în Spania să nu se mai arunce bisericile în aer cu dinamita. Pentru această jertfă spaniolii le-au ridicat un monument, care astăzi din diverse motive e în paragină. ”Căpșunarii” români simt nevoia să implice în curățarea monumentului pentru a le arăta spaniolilor că prietenia udată cu sânge nu poate fi ștearsă așa ușor.

20161022_113502

La vreo 70 de kilometri de Majadahonda este Valle de los Caidos, o biserică uriașă săpată în stâncă după modelul celei de la Vatican, în care e înmormântat caudillo Franco, care are mormântul săpat în fața altarului permanent împodobit cu garoafe roși. Am fost și aici și am văzut cu câtă venerație spaniolii vizitau locul, iar intrarea costa 20 de euro. Aici niciun anarhist sau Podemos nu-și permite să scrie cu graffiti sau să arunce cu gunoi că a fi imediat arestat de jandarmii montani care păzesc monumentul care aduce milioane de turiști și devize. Se pare că și anarhiștii spanioli sunt ipocriți, când e vorba de caudillo stau ”cuminți și nu mișcă în front”, dar când e discuția de un monument românesc creștin, atunci trebuie profanat? Unde e spiritul european aici? Cred că cea mai corectă rezolvare a situației e ca primăria de la Majadahonda să-i amendeze pe anarhiștii care profanează monumente, să închidă groapa de gunoi ilegală, că doar suntem în Spania, membră UE, nu în Siria, iar asociația spaniolă să se înțeleagă cu Episcopia Ortodoxă din Madrid să se ridice pe acest loc un schit de maici, un loc de rugăciune, care va proteja spiritual arealul, ca semn al prieteniei româno-spaniole, ca și colaborare dintre cele două biserici surori, catolică și ortodoxă, care-l slujesc pe Hristos. Poate ar trebui adusă o biserică de lemn maramureșeană la Majadahonda și vreo trei măcuțe de la Mănăstirea Diaconești, iar preoți să slujească aici sunt numeroși parohi ortodocși români din localitățile din zonă care să vină să se roage la slujbe. Cum știu eu că măicuțele ortodoxe din România sunt harnice ca furnicuțele, vor înflori mușcatele la ferestrele chiliilor și în glastrele din jurul îngrijit al monumentului, iar mirosul de tămâie ar face turiștii veniți în preajmă să se simtă ca la un schit din Munții Carpați. Am plecat de la monument prin ploaia torențială repetând mereu sintagma de pe frontispiciu: Caidos por Dios!

Ionuț Țene

20161022_113526

20161022_113122

20161022_113824

20161022_113539