Meryl Streep este cea mai populară şi respectată actriţă a Americii şi a lumii. Deţine recordul a 19 nominalizări la premiile Oscar şi câştigarea a zeci şi zeci de premii, printre care şi trei premii Oscar. Fiecare rol al său este o creaţie memorabilă. A adus bucurie la milioane şi milioane de oameni prin cele 79 de filme în care a jucat.

Iar ca om este divin. Cel mai modest om şi artist pe care l-am cunoscut. Am cunoscut-o la D.D.Moore Gallery din Chelsea, New York, la vernisajul unei retrospective a pictorului Robert de Niro Senior, tatăl marelui actor. Meryl fusese invitată de Robert de Niro, fiul, şi erau împreună, pe rol de gazde, foarte atenţi la ce se întâmplă. Deşi era o afluenţă enormă, atât Meryl, cât şi Robert se comportau firesc, deschis, cel puţin cu mine s-au comportat ca şi cu un prieten pe care îl ştiau de mult. Iar între ei, era o comunicare aşa cum ar trebui să existe pe tot pământul, plină de spirit, de bucurie. Meryl este de o delicateţe rară. Are o puritate înnăscută.

S-a văzut şi la Convenţia Democrată, când a luat cuvântul în campania electorală a lui Hillary Clinton. A strălucit mai ceva ca pe scena premiilor Oscar. Ca în rolurile sale cele mai bune. Atunci Meryl Streep a făcut o istorie a femeilor de seamă ale Americii și a constat că ceea ce le unește sunt grația și focul, pasiunea, vizibile și la Hillary, căreia i-a mulțumit pentru că a ajutat-o în cariera sa.

Acum, recent, la premiile Golden Globes, premii ale Presei Străine de la Hollywood, când i s-a decernat premiul „Cecil B. DeMille” pentru întreaga carieră, a avut un discurs la fel de memorabil, fin, bine cântărit, în care a vorbit despre Donald Trump, fără să-l numească, dar toată lumea a înţeles despre cine este vorba atunci când a făcut trimitere la un episod din istoria recentă a celui care, din 20 ianuarie, va fi cel de-al 45-lea președinte al SUA. Actriţa a spus: „Cea mai emoţionantă prestaţie din 2016 a fost atunci când persoana care a vrut să ocupe cea mai respectată funcţie din ţara noastră a imitat, public, un reporter cu handicap fizic. Mi-a frânt inima atunci când am văzut aşa ceva şi încă nu pot să-mi scot acele imagini din minte, deoarece ele nu proveneau dintr-un film. Proveneau din viaţa reală. Impertinenţa invită la impertinenţă. Violenţa incită violenţă. Atunci când oamenii puternici se folosesc de funcţiile lor pentru a-i intimida şi brutaliza pe ceilalţi, cu toţii avem de pierdut”, a spus Meryl Streep. Şi transmisia televizată l-a arătat imediat pe Trump în „prestaţia” pomenită, făcând ca un paralitic la microfon. Actriţa a luat apărarea presei într-un mod remarcabil, anunţând parcă o direcţie în bătălia ce va să vină cu Trump ca preşedinte: „Avem nevoie de o presă cu principii care să vegheze asupra celor care dețin puterea, să sancționeze derapajele. Din acest motiv, părinții Fondatori ai SUA au pus libertatea presei în Constituție. De aceea rog Hollywood Foreign Press și pe toți cei care facem parte din această comunitate să vă alăturați mie în lupta pentru protejarea jurnaliștilor. Vom avea nevoie de ei în viitor. Și ei au nevoie de noi pentru a proteja adevărul”.

*

Dar Meryl Streep a mai atins un punct delicat din programul Trump, care prevede să stopeze imigraţia, începând cu construirea unui zid la graniţa cu Mexicul. Actriţa americană a tradus astfel acest proiect, pe realitatea hollywoodiană. S-a uitat în sală la cei prezenţi şi a spus: „Cine suntem noi? Și ce este Hollywood-ul de fapt? Suntem doar o grămadă de oameni din alte locuri. Eu m-am născut, am crescut și am învățat în New Jersey. Viola Davis s-a născut în Carolina de Sud și a crescut în Long Island. Sarah Paulson a fost crescută de o mamă singură din Brooklyn. Sarah Jessica Parker provine dintr-o familie cu șapte sau opt copii din Ohio. Natalie Portman s-a născut în Ierusalim. Unde sunt certificatele lor de naștere? Și frumoasa Ruth Negga s-a născut în Etiopia și a crescut în Irlanda. Și acum este nominalizată pentru interpretarea unei femei dintr-un orășel din Virginia. Ryan Gosling, ca toții oamenii de treabă, este canadian. Și Dev Patel s-a născut în Kenya, a crescut în Londra, și se află aici pentru că a jucat un indian crescut în Tazmania. Hollywood-ul este plin de „intruși” și de străini. Dacă îi dai pe toți afară, americanii se vor uita doar la fotbal și arte marțiale mixte, care nu sunt arte. Datoria unui actor este să intre în viețile oamenilor care sunt diferiți de ei și să îi facă să simtă cum este să fii diferit”.

În finalul discursului său, Meryl Streep a adus un elogiu actorului şi artei pe care o reprezintă: „Într-o zi mă aflam pe platoul de filmare și mă plângeam în legătură cu ceva, când Tommy Lee Jones mi-a spus: Nu e un privilegiu, Meryl, să fii actor? Da, este. Și trebuie să ne reamintim reciproc de acest privilegiu și de responsabilitatea pe care o avem. Așa cum mi-a spus prietena mea care a plecat dintre noi, Prințesa Leia, „ia inima ta frântă și transform-o în artă”.

Aşa s-a întâmplat, în multe roluri dramatice, Meryl a făcut artă din necaz, din durere, din tot felul de personaje pe care le-a jucat, configurând însăşi diversitatea umană. Sigur că lui Donald Trump nu-i place de Meryl Streep, el nu are sensibilitate pentru astfel de roluri. Dovadă că la câteva ore după acest discurs, i-a dat o replică în stilul său, jignind-o şi amintindu-i că ea e „fan Hillary”, care a suferit o mare pierdere. Dar cum am văzut, Meryl este fan al adevărului. Nici un cuvânt de-al ei nu este contestabil.

Noi suntem printre susţinătorii lui Donald Trump şi am salutat alegerea lui ca pe o gură de aer proaspăt într-un mediu îmbâcsit de „corectitudinea politică”, ca pe o nevoie de schimbare radicală, în stare să bulverseze comodităţile şi să restabilească echilibrul între imigranţi şi americani, să facă să fie America din nou a americanilor.

Dar Trump trebuie să-şi vadă de politică. El nu poate conduce Statele Unite, care au atâtea responsabilităţi internaţionale, dacă duce un război interior. Trebuie să facă pace la el acasă, dacă vrea să reuşească. Apoi războiul din interior trebuie să-l ducă cu cei certaţi cu legea, nu cu actorii, cu marii actori. Războiul cu ei este dinainte pierdut. Dar nu pierdut ca un meci de golf, ci pierdut jalnic, catastrofal, fără şansa de a-ţi spăla onoarea în şapte vieţi!

E bine să-i amintim, poate staff-ul său va prelua această informaţie, ce a spus Hamlet despre actori când l-a rugat pe Polonius să aibă grijă de trupa pe care a invitat-o la palatul Elsinore:

„Aveți grijă de actori, cinstiți-i așa cum se cuvine, căci ei sunt cronica vie și prescurtată a vremurilor. Mai bine să ai parte de un epitaf prost după moarte decât să intri în gura lor cât timp ești în viață”.

În campania electorală s-au spus multe cuvinte, milioane, iar Trump este campion în această direcţie, vorbeşte mult. Dar toate s-au uitat. Nu s-a uitat însă ce a spus Robert de Niro despre Trump, ce a spus Lady Gaga despre Trump, ce au spus atâţia actori care au susţinut-o pe Hillary, şi mai ales ce a spus Meryl Streep, atunci, şi acum, când a arătat la ce duce „instinctul de a umili”.

Aceste cuvinte nu ar trebui să fie puse pe epitaful lui Trump. Faptul că actorii şi elita culturală a Americii nu-l agreează, trebuie să-i dea de gândit. Nu e de joacă. Pe terorişti poate să-i învingă, nu e o problemă, dar pe actori niciodată. Poate să înalţe zidul la graniţa cu Mexicul, oricât de înalt, dar un zid între el şi actori îi va fi fatal. Va fi ca un zid între el şi americani, care îi iubesc pe actorii care-i reprezintă. Acest zid nu trebuie să existe. Între el şi actori trebui să fie prietenie, iubire, dacă nu, măcar simpatie, dar în nici un caz război.

Trump nu trebuie să uite că toate zidurile de piatră ale istoriei s-au distrus, dar Arta este eternă. Arta este cea care depăşeşte orice zid, orice barieră şi face lumea mai bună, mai fericită. Nu ştiu dacă politicienii au făcut America mare – şi Donald Trump vrea s-o facă şi mai mare! –, dar actorii sigur au făcut-o. Cetatea Hollywood este pentru America similară cu Cetatea lui Dumnezeu din Biblie. Actorii, cu graiul şi jocul lor, au dus America departe, foarte departe, acolo unde armele nu o vor duce niciodată.

Grid Modorcea