Două inițiative au tras de sub picioarele PSD-ului covorul roșu pe care se așezase după procentul uriaș obținut la alegeri. Nominalizarea lui Sevil Shhaideh ca primă opțiune pentru premier și, acum, ordonanța de urgență privind Codul penal, alături de proiectul de lege privind grațierea.

De parcă, în România anului 2017 d.Hr., românilor ortodocși le-ar fi fost interzis să mai ocupe funcțiile înalte ale țării, iar justiția ar fi fost domeniul prioritar din acest moment.

În primul caz, partidul succesor al FSN-ului s-a repliat, alegându-l pe tânărul timișorean (prin adopție) Sorin Grindeanu, un om corect și echilibrat, dar care a avut neșansa de a nimeri într-o conjunctură cum nu se poate mai nefericită.

În al doilea, s-a persistat în greșeală, neținându-se cont de marile manifestații de stradă. (Sau poate acesta o fi interesul de ambele părți? Să arunce țara într-un haos din care n-au de profitat decât statele vecine și – exceptând Serbia – revizioniste?).

România este, acum, mai scindată ca niciodată. Pe eșichierul politic au mai rămas doar două partide care contează, unul de stânga, PSD, și unul de centru-stânga, PNL.

Poate că un partid național-creștin și conservator, de genul celui care a fost PNȚCD până la moartea Seniorului, ar putea fi calea de urmat. De unde să mai găsești însă, astăzi, un Corneliu Coposu?

”De astăzi, misiunea mea este să restabilesc statul de drept”, scria aseară, pe Facebook, noul organ oficial de presă de la Cotroceni, domnul Klaus Iohannis.

Nu, Herr Präsident, statul de drept nu trebuie ”restabilit” de ieri, ci dintr-o zi caldă de vară a anului 2015, când ați promulgat, împotriva libertății de exprimare și conștiință prevăzută de Constituția României, Legea 217/2015, așa-zisa lege antilegionară.

Prin care amintirea celei mai frumoase generații a oamenilor de spirit pe care i-a dat acest pământ, cu Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Ţuţea, Nae Ionescu, Valeriu Gafencu, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Arsenie Boca, Steinhardt, Radu Gyr, Bartolomeu Anania, Nichifor Crainic și atâția alții, a fost aruncată, din nou, în Zarca Aiudului.

Atunci, în acea zi caldă de vară a anului 2015, nimeni n-a ieșit în stradă. Lumea era în concediu.

Octavian Stăncioiu