Gala Oscar s-a desfășurat într-un climat de război mediatic, cum nu s-a mai întâmplat de mult, cel puțin în ultimii zece ani, de când am șansa să urmăresc acest eveniment de pe pământ american. Donald Trump acuză presa, cum scrie „The New York Times” cu litere de-o șchioaă, că este „very dishonest”, „fake news”, adică foarte necinstită, plină de știri false, acuze pe care le-a reluat vineri, la Conservative Political Action Conferince de la Casa Albă, taxând mass-media americană drept „the enemy of the people” / dușman al poporului, acuze foarte grave, așa cum acuză și FBI-ul, numindu-i pe membrii săi cu termenul „leakers”, adică spărgători și vorbind despre „hunt for leakers”, un fel de vânătoare de vrăjitoare, spre bucuria Ku-Klux-Klan-ului reînviat. Ba la acest briefing a oprit accesul ziariștilor de la New York Times, CNN și alte ziare, ca fiind „a great danger dosn’t tell the truth / un mare pericol că nu spun adevărul”.
Adică vinovate de haosul actual, de faptul că el nu-și poate aplica planul de lucu anunțat în campanie, sunt presa și FBI-ul, care l-au făcut președinte. Presa și FBI-ul care l-au făcut bilionar. Că doar presa și FBI-ul nu s-au preschimbat într-o lună de zile de când este el președinte. Donald Trump se luptă cu un sistem al cărui produs este, care l-a făcut om, care l-a educat. Războiul dintre el și mass-media nu e de bun augur.
Toată presa din America, cu rare excepții (ziarele neutre), lucrează cu sârg la compromiterea celui de-al 45-lea președinte al Statelor Unite. Poze cu Trump dintre cele mai deșucheate, anormale, arierate, caricaturi, emisiuni satirice cu duiumul, care se pot vedea din 10 în 10 minute pe toate posturile, au umplut viața americanilor. Dar Trump nu se lasă. Rezistă. Unul contra toți. E greu să te lupți cu un sistem format de 200 de ani! Și să pui altceva în loc. Ce? Poate marxismul. Trump nu are ce. Poate America Great Again. Care? Nici Trump nu știe ce e aia, dovadă că el face apel disperat la alegătorii lui să-l ajute, să-i aprobe măsurile, să-i spună dacă până acum acționează bine. El simte pericolul. Simte că se poate compromite iremediabil. Stă pe un teren care se clatină. Iar omul de pe stradă, imigrantul de rând, are nevoie de o Americă solidă, să pășească pe un teren sigur.
Deocamdată, Trump le-a dat de lucru adversarilor săi politici, democraților, dar și-a făcut și noi adversari de temut din presă, FBI, milioane de imigranți, dar mai ales din milioane de oameni care beneficiau de ajutorul de sănătate, de legea Obamacare, pe care Trump a desființat-o la o oră după ce a depus jurământul ca președinte. I s-a explicat că a greșit. Și acum ce face? O nouă lege, cum vede el problema sănătății! Începând probabil cu el însuși. Dar el are bani să plătească medicul. Numai un consult la cap, la aparatul numit MRA, costă 4 mii de dolari! Nu mai vorbim de dușmanii mexicani, dar se pare că ei au salvat America de miliarde de dolari, fiindcă au demonstrat inutilitatea zidului pe care Trump vrea să-l facă la granița cu Mexicul, prezentând filme despre cum vor trece gardul cu drogurile! Căci nu ei trebuie să sară zidul, ci drogurile!
Și acum, Gala Oscar îi mai trebuia lui Trump! Mă mir că n-a dat un decret să o suspende. Păcat că nu s-a sfătuit cu Dragnea de pe Dâmbovița măreață! Mai avea nevoie și de alți adversari, adversarii nemuririi, adică actorii! Încă din campania electorală Trump a fost avertrizat de o seamă de artiști, în frunte cu Meryl Streep și Robert de Niro, ce simpatic le este. Iar acum a urmat marele event, Premiile mult așteptate. Toți ochii au fost aținiți spre eveniment întrucât săptămâna trecută presa a anunțat un mare show. Scria că fiecare câștigător al premiului Oscar are pregătit un discurs anti-Trump! Era un fel de a-i arăta pisica lui Donald, care și-a cumpărat un partener de golf și s-a dus la clubul său să facă sport, să se întărească pentru confruntări viitoare! Dar interesul pentru gală a fost enorm. Nici nu știe ce a pierdut!
*
Și ce-am văzut? Evident, o demonstrație de show american, am văzut cum se simt fericiți americanii, oferind o lecție de armonie între toate popoarele. Prezentatorul, faimosul actor Jimmy Kimmel, cu o emisiune TV pe urmele lui Letterman, a spus că este o „gală a preteniei” și a dat exemple dintre starurile prezente în sală, care reprezentau diferite națiuni, adăugând că evenimentul la care asistăm este transmis în 200 de țări ale lumii. Gala a debutat cu muzică și dans, Timberlake fiind cel care a cântat, a dansat și a antrenat și toată sala.
Însă trebuie spus că tot acest show a fost în același timp și o subtilă replică dată lui Trump. Pas cu pas, cu fiecare moment, apropourile băteau în aceeași direcție. Chiar din start, prezentatorul s-a mirat că Ivanka nu e în sală, să ne spună cum să prezentăm gala, un apropo la o recentă conferință de presă de la casa Albă, în care tatăl ei, președintele Donald Trump, a făcut instrucții cu ziariștii, spunându-le cum trebuie să se facă presă! Și parcă totul a fost aranjat ca în vorba românească, bate șeaua să priceapă iapa. Primul încununat cu Oscar a fost un musulman, Mahershala Ali, pentru rolul din filmul Moonlight. Un al doiela premiu a revenit unui italian, care a ținut să se mândrească cu originea sa. Un alt actor a spus că el e mexican, dar a precizat că înainte de a fi mexican, este om, și ca om îi place să trăiască în această țară. Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin i-a revenit filmului iranian The Salesman, dar regizorul Asqhar Farhadi, o celebritate a filmului, a trimis o scrisoare, citită de o producătoare, în care scria că nu a venit la gală în semn de protest față de decizia președintelui Donald Trump de a interzice intrarea în Stalele Unite a cetățenilor din șapte țări musulmane! Tulburător a fost și discursul altei premiate, Viola Davis, care a făcut o scurtă istorie a negrilor, care nu au visat că vor ajunge vreodată pe acestă scenă să ia un Oscar! America a devenit și țara negrilor, și nu există fericire mai mare decît să joci personaje care o reprezintă. Ea a arătat ce înseamană să slujești un personaj. Și că este o mare fericire să fii negru și să trăiești viața oamenilor de culoare din această țară. America e una, indiferent câte rase ar fi în ea. A dovedit-o și momentul „In memoriam”, în care am văzut câte glorii a pierdut filmul american și mondial în ultimul an. Printre dispăruți, se numără și regizorii fără de asemănare, Michael Cimino și Abbas Chiarostami.
Evident, marele încununat a fost muzicalul La la Land, care pare din titlu frate cu celebrul hit La la la, al trupei Indiggo Twins, cântec aflat pe celebrul disc Watch the Throne, încununat cu 4 Grammy, al mogulilor muzicii americane, Jay-Z și Kanye West, mai exact, preluat de ei și introdus în hit-ul Murder to Excellence, considerat cel mai mare succes al tuturor timpurilor. Desigur, există multe „La la la”-uri pe lumea asta, dar totuși un hit este un hit și nici unul nu este ca hit-ul trupei Indiggo.
La la Land a avut 14 nominalizări, egalând recordul deținut de All about Eve (1950) și de Titanic (1997). Și din 14, a câștigat 6 premii, inclusiv premiul pentru regie acordat lui Damien Chazelle. Surpriza a fost că marle premiu, Best Picture, a mers către pelicula Moonlight, deși fusese anunțat că filmul anului este La la Land. A fost chiar o confuzie pe scenă, dar lucrurile s-au lămurit până la urmă. Moonlight a fost vedetea serii, fiindcă a mai obținut și premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat, dar și premiul pentru un rol secundar, cum vom vedea. Leonardo DiCaprio a anunțat-o pe Emma Stone (La la Land) drept cea mai bună actriță în rol principal, deși ea a avut două contra-candidate puternice, Isabelle Huppert și Meryl Streep, care a atins recordul de 21 de nominalizări la premiile Oscar. Prezentatorul chiar a spus că e suficient să semneze pentru un rol, că Meryl are asigurată nominalizarea. Ea este abonata number one la Premiile Oscar! Da, dar rolul său din filmul Florence Foster Jenkins le-a eclipsat de departe pe concurente, pe Emma Stone sau Natalie Portman, care n-a convins în rolul lui Jackie Kennedy, așa cum ne-a convins, în schimb, cu imaginea ei însărcinată. Dar bine că nu a luat Meryl premiul (are deja trei Oscar-uri acasă), căci cine știe ce discurs anti-Trump am mai fi auzit!?
Fratele lui Ben Affleck, Casey, a obținut premiul pentru cel mai bun rol principal jucat în filmul Manchester by the Sea, încununat și cu premiul pentru cel mai bun scenariu original, Casey fiind la concurență cu monștri sacri Viggo Mortensen și Denzel Washington, acesta aflându-se și pe lista Best Picture, pentru regia filmului Fences, care totuși a scos-o învingătoare pe Viola Davis, aflată la a treia nominalizare Oscar, iar acum victorioasă, deși lupta a fost extremă, având drept caontra-candidate actrițe una și una: Naomie Harris (Moonlight), Nicole Kidman (Lion), Octavia Spencer (Hidden Figures) și Michelle Williams (Manchester by the Sea).
Am mai reținut premiul pentru cele mai bune efecte vizuale, acordat filmului The Jungle Book, senzațional, în care animale reale vorbesc omenește. Ni s-a arătat și tehnica realizată cu cinci camere pentru sincronizare, pentru o perfectă înregistrare playback. Senzațional a fost și premiul pentru Zootopia, cel mai bun film de animație. Foarte cotat a fost filmul lui Mel Gibson, Hacksaw Ridge, inspirat dintr-un caz real, dar a luat doar două premii, pentru montaj și mixaj de sunet, ceea ce este ceva deosebit. La fel de cotat, anterior, a fost și Arrival al lui Denis Villeneuve, dar a plecat doar cu premiul pentru cea mai bună editare sonoră.
O gală de neuitat. În final, tot conflictul subteran cu Donald Trump a fost uitat, dar confuzia finală e posibil să fi fost regizată. Mă mir că Jimmy Kimmel, reprezentantul mass-media, nu a dat vina pe Trump, dar presa ostilă acestuia, acuzată de „fake news”, are timp s-o facă și desfacă. Vom reveni cu analiza unor filme dintre cele premiate.
Grid Modorcea
Corespondență de la New York
