Cifrele vorbesc de la sine! 43 de memorandumuri vizând autonomia teritorială și spunem că legea este prea dură?! Că ar mai trebui dezincriminate fapte și neglijențe de pe ici-colo?! Și sunt 43 de memorandumuri autonomiste promovate de tot atâtea consilii locale! 43 de consilii locale care incită și promovează hotărâri anticonstituționale și antistatale. Și tot ne lăsăm manipulați că avem legea prea rigidă? Prea exagerată?! Că ar trebui să o mai lăbărțăm pe la colțuri… Cât să încapă un ținut secuiesc, o enclavă și alte cele… Iar toate acestea doar într-un județ! În Harghita. Dar câte alte astfel de memorandumuri, și consilii locale care le promovează, or fi prin Mureș?!… Dar mai ales în Covasna! Acolo unde administrația locală bate în dungă la auzul românismului…

Ba, avem deja un proiect de autonomie teritorială publicat în Monitorul Oficial și tot ne mai lăsăm prostiți cu presupusele norme europene de relaxare a abuzului în serviciu?… Când procurorii ar trebui să îi cheme la audieri pe șefii de la M.O., instituție aflată în subordinea guvernului, pentru a vede câtă lipsă de… neglijență în serviciu a fost de fapt în permisivitatea de a lăsa o asemenea aberație în paginile unui, nu simplu „buletin”, ci act oficial al Statului Român…

Și da, este dramatic faptul că nu am fi auzit de existența celor 43 de memorandumuri privind autonomia dacă nu ar fi venit decizia unor instanțe de a le anula. De aceea, tot respectul pentru prefectul Harghitei, Adrian Jean Andrei, care le-a atacat în contencios administrativ, și întreaga admirație pentru curajul judecătorilor de la Tribunalul Harghita și Curtea de Apel din Târgu Mureș care le-au anulat! Dar ce facem cu actele și acțiunile similare din Covasna? Ce facem cu previzibila reluare a acestor acțiuni la nivelul acelorași consilii locale? Pentru că hotărârile promovate le-au fost anulate, dar consiliile locale au rămas tot acolo! În aceleași configurații și gata să atace din nou…

Or, de ce să așteptăm ca acestea să promoveze iarăși hotărâri privind autonomia așa-zisului ținut secuiesc? Și din nou să sperăm că o instanță va veni și va constata ilegalitatea și nulitatea lor.

Nu ar fi mai simplu să îndreptăm legea? Să o corectăm acolo unde este prea difuză? Pentru că atâta vreme cât un consiliu local va sta liniștit, știind că are o anumită imunitate pentru deciziile sale, nimic nu se va schimba, neexistând o cale de a-l desființa în cazul unor astfel de acțiuni.

E drept, consiliile locale ar putea fi dizolvate pe două căii. Prin Referendum, dar fără nici o șansă într-o zonă controlată de puterea locală adminstrativă maghiară, sau prin mecanismele de dizolvare prevăzută de lege, dar care se dovedește în acest caz incompletă. Pentru că vizează doar situațiile de nefuncționalitate date de neîntrunire, lipsa de activitatea (nu este cazul, cel puțin nu în maghiarime!), sau reducerea numărului consilierilor sub jumătate plus unu (ceea ce iarăși nu este cazul pentru că întotdeauna vor exista suficienți corbi)…

Dar, dacă acestor prevederi le-ar fi adăugate și precizarea, atât de punctuală în cazul unor entități private, precum partidele, vizând dizolvarea de drept în momentul în care „activitatea lor a devenit ilicită ori contrară odinii publice” am scăpa de multe făcături pe care, adesea, le aflăm prea târziu!

Desigur, dacă am avea o legislație bine croită, am vorbi și de revizuiri acolo unde ea ar fi poate prea dură. Dar nu este cazul! Nu acum când porțile cetății noastre sunt oricum șubrede în niturile lor legislative. Dacă le mai dăm și câte o lovitură de berbece dezincriminatoriu, nu se vor prăbuși doar ele, ci însăși zidurile. Or, situația de moment a unor condamnați, oricât de fragilă, delicată și emoționantă ar fi ea, nu poate prevala interesului nostrum general.

Altminteri, porțile cetății vor fi „răpuse” de berbecele dezincriminărilor de tot soiul…

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea