Ei aveau nevoie de o asemenea lege! O „prevenție” pentru aparatul lor de partid! Pentru acel mecanism ce se găsește în esența administrației locale dar și la nivelul funcționarilor publici. Doar că o „Lege a prevenției”, cu dedicație fățișă pentru angajații din administrația locală, cu eventuale extinderi pe linia funcționarilor publici, ar fi generat în stradă un efect cel puțin similar încercării de dezincriminare a abuzului în funcție și a neglijenței în serviciu. Așa că au atașat un amendament pentru a-și putea imuniza aparatul de partid unei legi a „prevenției” gândite pentru mediul de afaceri. Probabil nu gândite „inițial” pentru mediul de afaceri, ci din start proiectată pentru a servi intereselor administrației politice pe care șeful PSD s-a angajat public să o apere.

O inițiativă legislativă în care „protejarea” mediului privat, câtă apreciere din partea unui stat care a închis afaceri de miliarde pentru zecimale uitate în casa de marcat!, să reprezinte doar „matrușka” în care să fie strecurate amnistiile faptelor pentru oamenii din administrația locală, de la politicieni și consilieri, la șefii de consilii județene. O lege din care mediul de afaceri să fi îndepărtat ulterior prin felurite acte de combatere a evaziunii inițiate de fisc (pentru că, nu-i așa?!, caracterul evazionist al omului de afaceri este prezumat), în așa fel încât, în final, „Legea prevenției” să rămână exact ceea ce pare a fi fost gândită: o lege pentru protejarea aleșilor locali. Iar în perioada de aplicare a legii și pentru mediul de afaceri, zona privată să se bucure de „acoperirea” acesteia cât pentru o amnistie a celor norocoși.

Graba de a pune pe masă o asemenea lege a dus probabil și la marea eroare din capul treburilor. Însăși denumirea ei. Pentru că prevenție nu înseamnă „a preveni”, așa cum dorește a sublinia textul legii (adică mecanisme legale pentru a avertiza „făptuitorul” că a greșit și a-i acorda răgaz de îndreptare), ci înseamnă o stare de arest preventiv.

Sigur, când se vor fi sesizat de caracterul de arest general generat printr-o lege, numele actului legislativ va fi schimbat în Legea prevenirii. Dar, dacă societatea nu va impune păstrarea caracterului inițial mimat, crearea unui parteneriat între instituțiile coercitive ale statului și mediul de afaceri, prin uzitarea unor instrumente de consultare și îndrumare înaintea aplicării sancțiunilor, care au aruncat în neant firme pentru fapte minore și penibile, schimbarea numelui legii nu va rezolva nimic. Pentru că o protejare mascată a abuzurilor (politice și de clan) din zona administrației locale nu are ce să caute într-o lege!

Se pot face norme specifice erorii, neglijenței, dovedirii bunei credințe în gestionarea unei decizii care s-a dovedit în final abuzivă, dar nu se poate atașa un bilet de amnistie a priori pentru cei ce lucrează și gestionează bugetele locale și nu numai. Pentru că un primar care vinde jumătate din patrimoniul localității sale și este eventual prins, nu poate fi iertat pur și simplu pentru că se angajează să îndrepte abuzul. Și nu poate fi comparat cu erorile și neglijențele generate în interiorul mediului de afaceri privat.

„Legea prevenției”, corectată ori nu ca denumire, pentru a fi în acord cu sensul limbii române, atât de străină politicienilor (și, tragic, atât de grăbiți în a se proteja încât nici măcar nu catadicsesc să apeleze la un lector mai răsărit), este necesară. Pentru că mult prea ușor anumite instituții ale statului asaltează un mediu considerat din start vinovat și pus pe acțiuni evazioniste!

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea