Eram tânăr student la Istorie, când Regele Mihai I a venit prima oară în România în aprilie 1992 de Paști, fără să fie oprit de miliția lui Ion Ilici Iliescu și expulzat ca-n 1990. Am fost și eu cuprins de entuziasmul momentului când un million de bucureșteni l-au așteptat și salutat pe marile bulevarde ale Capitalei pe Rege. În entuziasmul general de atunci s-a scandat din inimă: ”Monarhia salvează România!” A fost chiar un complot al generalilor din Armata Română de a răsturna guvernul comunisto-fesenist și a se instaura monarhia constituțională în România. Se pare că complotul a fost dejucat de agenții fostei Securități care a trecut de partea ”măgureniștilor” și a lui Ion Ilici Iliescu, pentru a putea noua nomeklatură să fure țara în voie, fără cenzură, și apoi să o vândă pe bucăți intereselor străine. Poate dacă de Paștile anului 1992 se instaura monarhia constituțională alta ar fi fost soarta României astăzi, nu aceea de stat sub-colonial, de tip bananier african, subordonat companiilor și coorporațiilor guvernelor marilor puteri. Din 1992, așa cum am bănuit, am aflat de fapt din gura foștilor președinți ai României cum se desfășurau alegerile prezidențiale, niște fetișuri electorale de păcălit electoratul ca să iasă cine doreau cei câțiva generali din sistemul securistic, care de fapt pare că coordonează țara noastră pentru interesele lor și a voinței ”marilor licurici” ce le comandă. Ca istoric am fost un critic al Regelui Mihai I pentru apropierea de sovietici, în anii 1944 – 1947, dar în același timp la o analiză lucidă, în epocă nu prea erau alte variante alternative, într-un moment când Anglia sabota unitatea României pentru independența Ardealului, iar SUA dorea ca țara să rămână dezmembrată în continuare. România era vândută pe un bilețel de hârtie de către Churchill. Dacă în 1992 complotul generalilor Armatei Române reușea astăzi țara noastră era monarhie constituțională. Recentele dezvăluiri halucinante ale lui Traian Băsescu și Dan Andronic aruncă o lumină gregară și cumplită asupra sistemului electoral românesc ce pare fraudat de o mână de oameni din servicii și justiție. Fostul președinte susține că rezultatul alegerilor din 2009 au fost viciate de un grup de interese, lucru care trebuie lămurit în justiție. Cred că nici alegerile din 2004 nu au reprezentat cu adevărat voința românilor, acestea fiind castigate la mustață și alterate în urma intervenției unor rețele din anii 90. La acestea dacă adăugăm și întâmplarea cu Erata din 2012, care a anulat voința a 7,5 milioane de români la cererea unor ambasade nord-atlantice, realizăm de fapt că în republica română votul românilor nu prea mai contează, lucru care ne face să medităm la ceea ce a spus Emil Constantinescu în 2000: M-a învins Securitatea! Atunci nu am înțeles propoziția, astăzi însă da.

Dacă președinții țării par numiți de o mână de securiști la înțelegere cu interesele unor mari puteri se pune întrebarea firească dacă nu ar fi mai bine să revenim la monahia constituțională pentru a se asigura stabilitate și garantul interesului voinței electorale a românilor. Republica se afundă în corupție și subordonare intereselor economice, politice și geopolitice străine. Românii ortodocși și greco-catolici au devenit discriminați în propria țară fără să se sesizeze niciodată CNCD în această chestiune, iar capitalul autohton e descurajat și discriminat în favoarea multinaționaleor prin legi nedrepte și măsuri guvernamentale venite la pachet din afară. Până la urmă revenirea la monarhia constituțională ar fi o reașezare a României în paradigma democratică și o recuperare a suveranității naționale. Azi, românii nu mai au repere și au ajuns persecutați în propria țară. Sigur că legea salică interzice accesul femeilor pe tronul României, dar de ce să rămânem cantonați într-o cutumă a legilor francilor lui Clovis de la debutul evului mediu? Unii deja pescuiesc politicianist în ape tulburi propunând pe Charles ca prinț al Transilvaniei, în urma vizitelor sale dese și interesate în țara noastră din ultimii ani. La urma urmei România are o Casă Regală și un moștenitor al tronului. România are nevoie de simboluri care să unifice societatea și poporul, în momente de cumplite tensiuni geopolitice. Azi politicienii sunt percepuți ca incapabili sau corupți și că nu sunt în stare să apere interesele superioare ale țării. Regele este al tuturor românilor, deci și al celor de dincolo de Prut. Monarhia poate fi pasul necesar spre unirea României cu Republica Moldova.  După 27 de ani de republică subordonată parcă doar intereselor unor găști interne și externe am ajuns la concluzia românilor din 1992: ”Monarhia salvează România!” Așa că salut prezența Casei Regale de Paști la Catedralele Ortodoxă și Greco-Catolică din Cluj-Napoca. E un bun prilej pentru clujeni să le spună un sincer: Hristos a Înviat!

Ionuț Țene