Cred că de la al doilea război mondial Franța nu s-a mai întâlnit cu o situație electorală dificilă, ca poporul francez să aleagă dintre două extreme bine conturate. Bipolarismul s-a sfârșit în Franța, iar cele două partide tradiționale s-au prăbușit: socialist și republican. În Franța asistăm de fapt la o dezintegrare de sistem politic pe fondul islamizării națiunii și a creșterii excesive a numărului de imigranți, care nu au reușit să se integreze, deocamdată, armonios în societatea franceză. Pentru votul francezilor se bat acum reprezentanta Frontului Național, Marine Le Pen, care reprezintă dreapta radicală și Franța tradițională, creștină, împotriva imigrației clandestine, cu inserțiuni doctrinare ce țin de nefastul regim de la Vichy și Emmanuel Macron, reprezentantul noii și ineditei formațiuni politice ”În Mișcare”, reprezentantul lui Rothschild, a finanței internaționale, globalismului ”soroșist” nivelator și intereselor Bruxelului, ca anexă a Berlinului. Conform ultimelor sondaje Emmanule Macron este favoritul turului doi din 7 mai, cu puțin peste 60 la sută din intențiile de vot ale francezilor, Le Pen fiind cotată la circa 39 la sută din sufragii. E interesant cum votanții conservatori de la Partidul Republican reprezentat de Fillon au migrat către Macron, răsfățatul presei și finanței franceze. Paradoxal, la o analiză a intențiilor de vot, e paradigmatică transferarea fluxului votanților stângii radicale ateiste și neo-comuniste din ”Franța nesupusă” și PCF către Emmanuel Macron, candidatul marii finanței, a capitalismului și bancherilor. Franța trăiește un paradox, activiștii marxiști radicali și agresivi de stânga și anti-capitaliști vor vota la 7 mai pe candidatul marii finanței, a bancherilor, eurocraților bine plătiți și industriașilor: Emmanuel Macron, fapt ce scoate în evidență că stângiștii radicali și anarho-comuniștii din Occident nu țin de un program economic comunitarist și comunist, ci de o ideologie materialisă ce se pliază de o idiosincrazie împotriva unei societăți în cadre tradiționale, originară și creștină, numită de dreapta. E amuzant sau trist cum activiștii de stânga ies pe străzi să se bată cu poliția în Franța pentru ca să iasă la vot președinte al Franței omul bancherilor și finanței internaționale. Se pune logic fireasca întrebare: comuniștii francezi sunt de stânga sau doar instrumentul plătit al bancherilor și capitaliștilor; lupta împotriva capitalismului fiind de fapt un pretext pentru a atrage tineretul rebel și naiv să lupte și să demanteleze societatea tradițională, creștinismul francez și capitalul autohton reprezentat de dreapta autentică și clasică. S-a ajuns în Franța ca ateismul neo-marxist să devină avangarda islamismului și capitalismului. Acest paradox l-a trăit Rusia pe timpul revoluției lui IV Lenin, finanțată de unii bancheri occidentali și de statul major german în primul război mondial. Azi doar liceeni parizieni au fost singurii care au ieșit în stradă scandând sincer și naiv: ”Nici Le Pen, nici Macron”.
Surpriza susținerii lui Marine Le Pen vine din partea cui nu se aștepta nimeni: Papa Francisc I. Cu ocazia acestui vot, Papa Francisc a fost întrebat în avionul cu care se întorcea din vizita în Egipt ce părere are are despre cei doi candidați. Suveranul Pontif nu a vrut să ofere niciun îndemn francezilor cu privire la cei doi candidați, precizând însă că nu înțelege politica franceză. Papa a explicat că Marine Le Pen reprezintă o „dreapta puternică”, în timp ce Emmanuel Macron nu știe de unde vine, potrivit AFP.”Vă spun sincer, nu înțeleg politica internă franceză. Despre cei doi candidați, nu le știu povestea. Știu că unul reprezintă dreapta puternică, dar celălalt nu știu de unde vine, deci nu pot da nicio indicație”, a spus papa Francisc râzând.Toată presa mainstream mondială legată de marea finanță s-a axat pe sintagma Papei: ”nu înțeleg politica internă franceză”, analiză falsă, în realitate semnalul dat poporului francez este altul. Papa Francisc I nu o mai consideră pe Marine Le Pen reprezentanta populiștilor, a dreptei radicale franceze, a naționaliștilor retrograzi, ci pur și simplu în ochii Suveranului Pontif ea reprezintă doar ”dreapta puternică”, iar Emmanule Macron e dus în derizoriu, fiind considerat un individ ”care nu știe de unde vine”, deci pe înțelesul catolicilor și conservatorilor francez, un personaj care nu inspiră încredere și fără origini politice clare. Cu această declarație neașteptată și surprinzătoare Papa Francisc I oferă indirect dreptei catrolice franceze un semnal puternic să voteze cu candidata Frontului Național sau măcar să nu voteze cu un Macron ”care nu știe de unde vine”. În urma declarației Suveranului Pontif alegerile pentru președinția Franței se relansează neașteptat deși părea că Macron e favoritul cursei, bancherilor, capitaliștilor, comuniștilor, presei, ateilor și Bruxellului. Deși nu o credeam în stare de o prea mare inteligență, candidata Frontului Național face un pas decisiv pentru opinia publică. Renunță la președinția formațiunii a cărei președinte este pentru a se poziționa ca și candidatul poporului francez și mai face ceva interesant. Preşedinta Frontului Naţional, Marine Le Pen, a anunţat că-l va numi la conducerea executivului pe Nicolas Dupont-Aignan, care a candidat în primul tur al alegerilor prezidenţiale pentru formaţiunea tradiţionalistă Debout La France, dacă va câştiga lupta pentru palatul Elysee, transmite Reuters. Le Pen dă semnalul că e un candidat serios care se gândește la guvernare, Macron neavând partid majoritar în parlament, fiind foarte nou pe piață. Mai nou Le Pen vorbește de continuarea ideilor marelui De Gaulle.
Sigur că declarația Papei îi va mobiliza pe catolicii frnacezi, dar aceștia sunt deja destul de puțini ca să fie o forță reală politică pentru Le Pen. Conform unui sondaj CSA, statul francez interzice sondajele religioase: 51 % din francezi se declară catolici (față de 67 % în 1994), dar doar jumătate dintre ei cred în mod ferm în existența lui Dumnezeu;31 % din francezi (față de 23 % în 1994) se declară fără religie; 4 % musulmani (față de 2 % în 1994); 3 % protestanți; 1 % evrei; 10 % nu se pronunță. Dintre cei care au declarat o religie majoritatea nu sunt însă practicanți. În ciuda acestei scăderi a credincioșilor și în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Franța și își păstrează o influență importantă, în special în zonele predominant rurale ale țării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători religioase catolice iar 90% din școlile private din Franța sunt școli catolice, conform wikipedia. În acest context inter-confesional declarația Papei e de ajutor pentru Marine Le Pen, dar nu suficient, zilele următoare ne putem aștepta la poziționări pro-Frontul Național din partea unor personalități mondiale? Putin nu a declarat public că o sprijină ca să nu-i facă un deserviciu? Poate fi 7 mai 2017 un nou 14 iulie 1789 ”pe dos”. Greu de crezut? Manipularea e uriașă de au ajuns anarho-comuniștii să voteze reprezentantul șters, ca un card folosit al bancherilor și capitaliștilor, E. Macron. Imaginea Franței în lume se prăbușește moral, politic și economic ireversibil, iar o dată cu ea întregul eșafodaj UE? Cine va salva Europa de la demantelare și dezintegrare?
Ionuț Țene
