De o sută de ani port o pelerină
transparentă prin care se vede trupul ca o
maşinărie ce împinge sufletul
spre ceruri.
Mereu aceeaşi vedere.
Roţi minuscule şi canale înguste
unde fluieră vânturi fierbinţi
şi crivăţul negru.
O Mare Oarbă pe care plutesc
corăbii cu catargele rupte,
o cicatrice citită de ochiul
unui doctor imberb.
Deocamdată e amiază şi pe
pereţii sarcofagului semnele sunt
aproape distincte;
mâine (poimâine) chipul lor ar putea
deveni obscur şi rigid.
Eu pot înţelege, dar mai
rămân amprentele vinete ale
mâinii ce nu mai scrie pleoapa
închisă buzele strânse.
Mereu aceeaşi vedere.
Vasile Igna
Sursa: www.romlit.ro
Vasile Igna: (n. 4 martie 1944, Ardusat /Maramureş). Poet, prozator şi traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1966). Debut cu versuri în Viaţa Studenţească (1963).
Volume: Arme albe, poezii, 1969; Fum şi ninsoare, 1972; Provincia cărturarului, versuri, 1975; Ora morilor de vânt, povestiri, 1978; Starea de urgenţă, versuri, 1981; Grădina oarbă, versuri, 1984; Insula verde, versuri, 1986; Orbite, versuri, 1989;. Clepsidra cu cenuşă, 1996; Naufragiu în bibliotecă. Carnet parizian, 2001; Urme şi semne, 2004; Andante, 2005; Provincii, grădini, orbite, antologie, 2006; Lumină neagră, 2008; Animale domestice, 2011; Brume, 2011 etc.
Traduceri din Manuel Puig, E.M. Miété, D. Kannellopoulos, în colaborare.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
