Atentatele teroriste din ultimii trei ani ce au zguduit Europa occidentală au ceva în comun: absolut toți teroriștii erau cunoscuți de poliție sau serviciile secrete și, totuși, nu au putut fi opriți să ucidă cu sânge rece civili nevinovați. Pe 7 ianuarie 2015, frații Said și Cherif Kouachi au intrat în redacția din Paris a săptămânalului satiric „Charlie Hebdo”, unde se desfăşura o şedinţă editorială. Ei au amenințat cu arma o jurnalistă a revistei, pentru a putea pătrunde în redacție. Cu arma îndreptată spre capul ei, femeia a introdus codul care a deschis ușa teroriștilor. Masacrul a început imediat. Cei doi fraţi franco-algerieni au deschis focul şi au ucis opt membri ai redacţiei, un paznic, un angajat al redacţiei şi un vizitator. Printre cei decedați se numără și cei mai cunoscuți membri ai Charlie Hebdo – Cabu, Charb, Wolinski și Tignous. Teroriștii erau în vizorul serviciilor secrete franceze și poliției, dar nu au putut fi opriți să pună la cale atentatul sângeros. Pe de altă parte, ancheta autorităţilor franceze şi belgiene pentru descifrarea atentatului de la Paris, din noiembrie 2015 de la Sala Bataclan, au scos la iveală detalii care pun serviciile secrete şi autorităţile judiciare ale Franţei şi Belgiei într-o lumină cel puţin îndoielnică: mai mulţi dintre teroriştii care au ucis peste 130 de persoane erau în vizorul autorităţilor franceze şi belgiene pentru diverse infracţiuni, de la mici delicte la terorism sau islamism radical, ba chiar unul dintre ei fusese condamnat în lipsă pentru terorism în Belgia, iar altul le-a scăpat printre degete francezilor, la câteva ore după atentat. Poate cea mai tulburătoare informaţie în acest sens a venit din Turcia, de unde un oficial susţine că serviciile de la Ankara au avertizat Franţa de două ori despre unul dintre terorişti, fără să primească vreun răspuns.

Atentatul din martie 2016 de la aeroportul din Bruxelles scoate la suprafață complicități între polițiile belgiană și franceză, care nu au intreprins nimic să stopeze acțiunea teroristă. Najim Laachraoui, un belgian de 24 ani, considerat artificierul reţelei, a fost văzut pe aeroportul din Bruxelles împreună cu fraţii Khalid şi Ibrahim el-Bakraoui. Până acum cunoscut sub alt nume, Najim Laachroaui este considerat unul dintre coordonatorii atentatelor din noiembrie de la Paris. El a făcut centurile cu explozibili, pe care s-au găsit probele sale de ADN. Tot el a închiriat o casă la Auvelais şi un apartament la Schaerbeek, unde s-au pregătit explozibilii pentru atacurile de la Paris şi unde s-a ascuns Salah Abdeslam, când s-a întors la Bruxelles, pe 14 noiembrie 2015. Potrivit presei franceze, în septembrie 2015, Najim Laachraoui şi Salah Abdeslam au fost controlaţi la frontiera dintre Ungaria şi Austria, în timp ce se întorceau cu maşina de la Budapesta. Laachraoui fi fost şi în Siria, în 2013. Ceilalţi doi suspecţi de pe aeroportul din Bruxelles, care s-ar fi detonat, au fost fraţii Khalid şi Ibrahim el-Bakraoui, cetăţeni belgieni. Erau căutaţi de poliţie după percheziţiile din 15 martie din Forest, o suburbie a capitalei belgiene, unde se ascunsese Salah Abdeslam. În timpul operaţiunii antiteroriste de atunci, ei au reuşit să fugă. Khalid el-Bakraoui, în vârstă de 27 de ani, avea antecedente pentru infracţiuni de drept comun şi este suspect şi în plănuirea atentatelor de la Paris. A închiriat, sub un nume fals, apartamentul conspirativ din Forest şi pe cel din Charleroi. Fratele său, Ibrahim el-Bakraoui, de 30 de ani, are antecedente penale pentru infracţiuni de drept comun, după ce în 2010 a tras cu o mitralieră Kalaşnikov în poliţişti, în timpul unui jaf. El era bănuit că a fost implicat în plănuirea atentatelor de la Paris.Un alt personaj care ar putea face parte din acest puzzle este Mohamed Abrini, un belgian de 30 de ani, care a luptat în Siria şi s-a întors în secret acasă. A fost văzut împreună cu Salah Abdeslam la Paris, iar pe numele său exista un mandat internaţional de arestare. Un alt atentat suspect s-a realizat de Ziua Națională a Franței pe riviera franceză. Şoferul care a realizat abominabilul atentat terorist de la Nisa de 14 iulie cu un camion era un bărbat de 31 de ani, cetățean francez de origine tunisină, care trăia în Nisa. Potrivit postului de televiziune francez BFM TV, atacatorul se afla în vizorul poliţiştilor, dar nu pentru infracţiuni de natură teroristă. Poliția franceză nu l-a putu opri să ucidă zeci de persoane.

În Germania lui Merkel penetrarea teroriștilor islamiști a poliției a atins cote nebănuite? Autoritătile germane au desfasurat perchezitii la locuintele si birourile unor angajati ai politiei, suspectati de legaturi cu un coleg care ar fi falsificat un dosar privindu-l pe Anis Amri, autorul atentatului comis în decembrie la Târgul de Craciun în centrul Berlinului, în care au fost ucise 12 persoane, a indicat Parchetul. Forțele de securitate germane au fost criticate dupa ce s-a aflat ca Amri, sosit in Germania în iulie 2015, fusese monitorizat de acestea si ar fi trebuit deportat, dupa ce solicitarea de azil îi fusese respinsă. Anis Amri a fost ucis patru zile mai tarziu, intr-un schimb de focuri cu politia italiana, intr-o gara de lângă Milano. Imediat dupa atentat, Politia a declarat ca în dosarul lui Amri nu se afla nicio informație care ar fi necesitat intensificarea monitorizarii tunisianului înaintea atacului. Ulterior, s-au vehiculat  informații potrivit cărora Politia ar fi falsificat un dosar preexistent cu privire la Amri, pentru a reduce la tăcere criticile legate de monitorizarea insuficienta a atacatorului. Mai precis, un polițist este acuzat ca a sustras un dosar ce data din noiembrie – din care ar fi reieșit că Amri era un traficant de droguri important-, inlocuindu-l cu o versiune mai scurta din care rezulta ca tunisianul nu era decat un infractor marunt. În urma perchezițiilor au fost confiscate telefoane mobile, laptopuri si dispozitive de stocare a memoriei. Colegi ai polițistilor acuzati sunt considerati martori in ancheta, a precizat Martin Steltner, purtător de cuvânt al Parchetului din Berlin. Autorul crimei odioase recente de la Manchester este prototipul eșecului politici de integrare europene de tip neo-marxist. Familia libiană a teroristului a fost adusă de serviciile secrete britanice în Anglia să fie salvați de Gaddafi, iar aici s-a transformat într-un cuib de terorism, care fabricau bombe în casă. Deși erau filați, interceptați și pe listele M16 ca periculoși, absolut nimeni nu i-a deranjat în plănuirea ”masacrului inocenților” de la Manchester Arena. E ciudat și de necrezut că M16 nu știa că o familie de libieni, aflată pe lista persoanelor periculoase confecționau bombe în casa din Manchester și pregăteau atentatul fără ca acestea să știe? La asta dacă adăugăm tăcerea și complicitatea autorităților locale și a poliției privind agresiunile sexuale de la Koln din noaptea de Revelion asistăm la o conjurație a tăcerii induse de complicitatea între stânga radicală și islamiști, numai astfel se explică incompetența poliției și serviciilor secrete de a acționa în vederea oferirii siguranței cetățenilor europeni în fața atacurilor teroriste? Tolerarea orașelor ”no go” și a ghetourilor islamiste în Europa de vest pare o politică programatică și paradigmatică în complicitate cu polițiile locale, ca urmare a alianței subsidiare dintre cultural-marxiști și islamiști pentru erodarea civilizației iudeo-creștine? Asistăm la o ”orbire” a profesionalismului poliției occidentale de neînțeles, corelată cu o politică de deschidere exagerată a politicienilor de stânga față de refugiații islamiști. Să fi penetrat Statul Islamic polițiile și serviciile secrete din Europa occidentală? Prea multe coincidențe cu teroriști aflați în vizorul poliției și a serviciilor occidentale și nu au fost opriți să ucidă. De ce?

Ionuț Țene